Rugăciunea lui Iisus trebuie să fie rostită în felul următor: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”.
Dacă stai, şezi, mănânci, călătoreşti ori faci altceva ‒ rosteşte întotdeauna această rugăciune cu străduinţă îndemnându-te către ea, pentru că ea nimiceşte vrăjmaşii nevăzuţi, precum ostaşul nimiceşte duşmanii cu suliţa.
Întipăreşte-o şi în gândul tău, nu te ruşina s-o spui orişiunde te vei afla, iar când limba şi gura vor obosi, atunci roagă-te numai în gând. De la rostirea îndelungată a rugăciunii cu limba se naşte rugăciunea cu mintea, iar de la ea ‒ cea a inimii.
Rugăciunea singură te va învăţa să te rogi
Să ne rugăm cum putem şi cât mai mult şi văzând Dumnezeu râvna noastră ne va ajuta să dobândim rugăciunea cea adevărată.
Care este cel mai bun dascăl al rugăciunii?
Părintele Cleopa Ilie: Este însăşi sfânta rugăciune, după cum spune Sfântul Macarie cel Mare: „Eu ştiu că nu ştii să te rogi, dar roagă-te cum poţi şi cât mai des şi rugăciunea singură te va învăţa să te rogi”. Deci, să ne rugăm cum putem şi cât mai mult şi văzând Dumnezeu râvna noastră ne va ajuta să dobândim rugăciunea cea adevărată a inimii şi darul lacrimilor.
„Rugăciunea inimii nu este o simplă armă împotriva diavolului. Fiți atenți! Este armă nucleară!”
Gheronda Nikon, Stareț al Chiliei „Sfântul Spiridon”, Nea Skiti, Sfântul Munte Athos ‒ „Noi spunem: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Milostenie cine cere? Un cerșetor. Cu alte cuvinte te smerești! L-ai ars pe diavol! De aceea noi stăruim în rugăciunea inimii. Nu are nici o valoare dacă ne facem semnul Sfintei Cruci, iar noi avem înlăuntrul inimii noastre pe diavol. Nu ne mântuiește, este nefolositor. Important este să avem în mintea noastră numele lui Hristos. Este armă nucleară, iar aceasta o veți vedea în practică.”
Gheronda, rugăciunea inimi înlătură fiecare gând, dacă-ți faci semnul Sfintei Cruci și spui rugăciunea aceasta din tot sufletul? Le risipește pe toate?
Gheron Nikon: Da, depinde. Că este o armă, pot zice că nu este o simplă armă. „Doamne Iisus Hristoase, miluiește-mă” nu este o simplă armă împotriva diavolului. Fiți atenți, că este armă nucleară! Zguduie pe diavol, îl face să dispară. Este o rugăciune puternică, concentrată, înspăimântătoare. În cadrul ei sunt cuprinse toate rugăciunile. Știți de ce?
Spune Sfânta Scriptură că atunci când va fi a doua venire a lui Hristos se va arăta pe cer numele lui Hristos, în prezența Căruia tot genunchiul are să se plece, al celor pământești și al celor cerești. Acesta este o taină, numele lui Hristos. Vor îngenunchea în fața numelui și cei de dedesubturile pământului. Diavolii se vor pleca în fața acestui nume.
Spune iarăși Apostolul Pavel: „Nu există alt nume prin care ne vom mântui”, iar noi ce facem? Rostim acest nume. Spunem: „Doamne Iisuse Hristoase, numele Tău numim, alt Dumnezeu afară de Tine nu știm, numele Tău numim!”. Este ceva ce încearcă diavolul să ne forțeze să nu facem. Diavolul nu se teme dacă noi credem în Dumnezeu. Fiți atenți la aceasta: Oricâtă credință ai, nu te mântuiește, nu te mântuiește dacă doar crezi în Dumnezeu. Diavolul este nimicit și noi ne mântuim când credem că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat. Nu avem alt Dumnezeu. Acest lucru este scandalos pentru el. Cum tremură diavolul la auzul numelui lui Hristos! Noi numim pe Hristos Domn, exact ceea ce diavolul încearcă să ne forțeze să nu o facem. De la bun început nu vrea să te gândești la Hristos. După aceea îți spune: „Te gândești la El? Gândește-te la El ca la un mare inițiator, ca la o întrupare a lui Budda, ca la un mare scriitor, sau filosof, sau, sau, sau, dar nu ca la Hristos, Fiul lui Dumnezeu!”.
Însă noi spunem: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Milostenie cine cere? Un cerșetor. Cu alte cuvinte te smerești! L-ai ars pe diavol! De aceea noi stăruim în rugăciunea inimii. Nu are nici o valoare dacă ne facem semnul Sfintei Cruci, iar noi avem înlăuntrul inimii noastre pe diavol. Nu ne mântuiește, este nefolositor. Important este să avem în mintea noastră numele lui Hristos. Este armă nucleară, iar aceasta o veți vedea în practică. Când veți zice această rugăciune, nimic și nimeni nu vă va putea pune piedici. Această rugăciune o putem spune totdeauna și în tot locul. Începeți și însăși rugăciunea vă va învăța toate. Când va veni vremea ispitei, vă va „înțepa” diavolul și nu vă va rămâne nimic decât rugăciunea. Acea rugăciune pe care ați pus-o în practică și ați învățat-o!
Surse: Doxologia.ro