Sfântul Iosif din Arimateea era originar din seminţia lui Efraim. A fost un om bogat, ucenic în taină al Mântuitorului Iisus Hristos. Sfântul Iosif a fost cel care s-a ocupat de îngroparea Mântuitorului Iisus Hristos. După ce a cerut lui Pilat trupul Mântuitorului, împreună cu Nicodim au dat jos trupul Mântuitorului Iisus Hristos de pe cruce, l-au învelit în giulgiu alb şi l-au aşezat în mormânt nou săpat în piatră pe care Sfântul Iosif îl pregătise pentru sine.
***
In Biserica Ortodoxa, Iosif din Arimateea este pomenit in Duminica Femeilor Mironosite – a doua duminica dupa Sfintele Pasti – si pe 31 iulie.
„Asa mi-e de drag Sfantul Iosif din Arimateea, care L-a cinstit pe Domnul Hristos intr-o vreme cand multi II necinsteau. L-au condamnat, L-au rastignit, si el a fost dintre cinstitorii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Apostolii s-au retras si el a avut indrazneala, spune Sfantul Evanghelist Marcu, s-a dus la Pilat si a cerut trupul Domnului Hristos, să-l inmormanteze cu cinste. Si l-a inmormantat cu cinste, intr-un mormant pe care I l-a oferit Domnului Hristos chiar Iosif din Arimateea, un mormant nou in care nu a mai fost nimeni. (Parintele Teofil Paraian)
Sfantul Iosif din Arimateea este amintit pentru prima data in Sfanta Scriptura in contextul Patimilor Mantuitorului. Desi locuia in Ierusalim datorita functiei inalte ce o detinea in Sinedriu, era originar din Arimateea, adica din vechea cetate Rama. El este cel care, impreuna cu Nicodim, L-a ingropat pe Hristos. Stim insa ca Iosif nu-L intalneste acum pentru prima data pe Iisus, fiindca se afirma despre el ca „fiind ucenic al lui Iisus, dar intr-ascuns, de frica iudeilor ” (Ioan 19, 39).
Dupa cum ne spune Sfantul Chiril al Alexandriei, talcuind acest verset, „cuvantul acesta condamna, nu putin, lipsa de evlavie a iudeilor, aratand ca socoteau un lucru gresit si primejdios a fi cineva ucenic al lui Hristos. De aceea il prezinta pe blandul Iosif, in mod clar, ca silindu-se sa ascunda iudeilor ca e convins de invatatura lui Hristos, desi o primea cu alipire adevarata, ca fiind inalta si mai placuta iubitorului de virtute Dumnezeu decat porunca Legii, dandu-ne o dovada necesara, ca una care ne-a dat incredintarea credintei noastre. Deci vine ucenicul din Arimateea, spre osanda neomeniei iudeilor, si cinsteste cu slujirea cuvenita trupul Celui pe care inca nu L-a cinstit printr-o credinta deschisa, desi credea, intr-ascuns, de frica iudeilor, cum spune fericitul Evanghelist”.
Iosif din Arimateea – Coborarea de pe cruce
Datorita functiei importante pe care o detinea, nu putea sa-L marturiseasca direct pe Iisus, intrucat se hotarase de catre marele Sinedriu ca oricine Il va marturisi pe Iisus sa fie excomunicat din Sinagoga si, evident, sa piarda si alte drepturi (Ioan 9, 22, 34; 12, 42; 16, 2).
Sfintii Evanghelisti il mai prezinta pe Iosif din Arimateea ca fiind foarte bogat, dar nu numai material, ci si spiritual, de vreme ce se spune despre el: „Si iata un barbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, barbat bun si drept „. (Luca 23, 50-51).
Cu toate ca nu a fost prezent la suferintele Domnului, a aflat inaintea lui Pilat ca a murit, ceea ce denota ca era la curent cu tot ceea ce i s-a intamplat lui Iisus. Avand in vedere pozitia si influenta pe care le detinea, Iosif a mers la Pilat si l-a rugat sa-i permita sa coboare trupul lui Iisus de pe cruce, ca sa-L ingroape, fiindca asa prevedea legea iudaica pe care o respecta cu strictete.
Atasamentul sau fata de Mantuitorul se vede si in ceea ce a facut mai departe: „Si coborandu-L, L-a infasurat in giulgiu de in si L-a pus intr-un mormant sapat in piatra, in care nimeni, niciodata, nu mai fusese pus.” (Luca 23, 53).
Sfantul Chiril al Alexandriei talcuieste astfel acest verset: „faptul ca mormantul era nou inseamna trecerea neobisnuita si noua de la moarte la viata si innoirea sufletelor noastre, pe care Hristos ne-a adus-o, prin care invingem stricaciunea. Caci moartea noastra s-a transformat, prin moartea lui Hristos”.
Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca de fapt, Iosif din Arimateea a renuntat la propriul mormant sapat in piatra, in favoarea Domnului implinind profetia lui Isaia, care vestise ca Mesia va fi condamnat impreuna cu cei rai, dar mormantul lui va fi pus la un loc cu cel bogat.
Sfantul Iosif din Arimateea
Potrivit traditiei, Iisus l-ar fi facut pe Iosif ca pe unul dintre Apostolii Sai si ar fi activat in aceasta calitate in Bretania, prin anul 63 d. H., unde ar fi intemeiat cea dintai comunitate crestina din acele locuri.
In Biserica Ortodoxa, Iosif din Arimateea este pomenit in Duminica Femeilor Mironosite – a doua duminica dupa Sfintele Pasti – si pe 31 iulie.
Dionisie din Furna arata ca Sfantul Iosif din Arimateea se reprezinta in icoanele ingroparii lui Hristos, in chipul unui batran. Astfel, el este zugravit cerand trupul lui Hristos de la Pilat, la luarea trupului Domnului de pe Cruce, la plangerea Sa dinaintea inmormantarii si la ingroparea Domnului.
Radu Alexandru,
Sursa: crestinortodox.ro