Există obiceiul ca o familie de creștini să își aleagă un sfânt ocrotitor al casei. Nu există un sfânt „prestabilit”, prin urmare, nu aveți cum să știți ce sfânt vă ocrotește casa dacă nu ați ales un ocrotitor.
Dacă doriți să aveți un sfânt ocrotitor nu trebuie decât să vă hotărâți care va fi acesta, să așezați la loc de cinste icoana sa, să îl chemați în rugăciunile voastre, iar ziua lui de pomenire să fie zi de sărbătoare pentru voi, să fie „hramul” casei voastre.
Nu există un criteriu anume de alegere a sfântului/sfintei care să vă ocrotească casa. Ține de voi și de evlavia voastră față de un sfânt sau altul, dar trebuie să ales de întreaga familie care locuiește în casă.
Aşa cum bisericile noastre au un sfânt ocrotitor ca hram al lor şi al întregii comunităţi, tot astfel şi casele creştinilor trebuie să aibă un sfânt ocrotitor. Sfântul ocrotitor al casei are astfel rolul de a păzi pe toţi cei care locuiesc în casa respectivă şi toate cele din cuprinsul ei. Tocmai de aceea, credincioşii au icoana sfântului ocrotitor al casei aşezată la loc de mare cinste, această icoană fiind una de dimensiuni mai mari, de regulă pictată, având aşezată înaintea ei o candelă care arde în permanenţă.
Conştiinţa celor care au un sfânt ocrotitor al casei este aceea că sfântul le păzeşte casa, ferindu-i de toate relele, chiar şi de hoţi. Aceasta, mai ales atunci când cei care locuiesc aici nu sunt acasă, ştiind că în casa lor este prezent sfântul ocrotitor, ferind-o de orice rău.
Sfinţii ocrotitori ai caselor creştinilor sunt cinstiţi în chip deosebit, mai ales în ziua prăznuirii lor, aceasta devenind ziua hramului casei. În acest sens, creştinii participă la Sfânta Liturghie, de regulă spovedindu-se în prealabil şi primind Sfânta Împărtăşanie, aducând prinoase care vor fi binecuvântate îndată după Sfânta Liturghie şi apoi împărţite tuturor celor din biserică întru cinstirea sfântului. În ziua sărbătorii, în casa unde sfântul prăznuit este ocrotitor, se face mare praznic, putând fi invitaţi la masă preotul, cântăreţul, rudele apropiate, vecinii şi, de asemenea, cei săraci şi neajutoraţi. În această zi se poate face şi slujba sfeştaniei în casă.
Acolo unde sunt case de creştini care nu au un sfânt ocrotitor, preotul trebuie să-i îndemne pe aceştia să-şi aleagă un sfânt la care au mai mare evlavie, punându-l ca păzitor al casei lor. Prilejurile în care preotul îi poate îndemna pe creştini înspre aceasta ar fi: la scaunul Spovedaniei, cu prilejul vizitelor pastorale sau atunci când este chemat să săvârşească slujba sfinţirii unei case care nu are sfânt ocrotitor.
Sfinţii ocrotitori ai caselor creştinilor nu vor rămâne niciodată datori faţă de cei care le cer mijlocirea sau ajutorul, revărsând bogăţia darurilor lor asupra acestora şi ajutându-i spre tot lucrul bun şi mântuirea sufletelor lor, scrie ziarullumina.ro.
De asemenea, pentru ocrotirea căminului este bine să facem și slujba sfeștaniei:
Sfeștania este denumirea populară pentru slujba Aghesmei mici sau Sfințirea cea mică a apei. Ea se săvârșește de către preot în biserici sau în casele credincioșilor cu diferite prilejuri. Slujba propriu-zisă cuprinde rugăciunile de sfințire a apei, stropirea cu apă sfințită a celor prezenți și a întregii case, precum și rugăciuni pentru ocrotirea și binele casei și pentru sănătatea trupească și sufletească a celor ce locuiesc în ea.
În Molitfelnic, cartea de slujbe a preotului, se spune despre folosul sfeștaniei: „Această apă sfințită, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoților, o sfințește, are multe feluri de lucrări, precum însăși ectenia sfințirii și rugăciunea mărturisesc: prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alungă; se iartă și păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavolești și gândurile cele rele; mintea se curățește de lucrurile cele spurcate și se îndreaptă spre rugăciune; bolile le gonește și dă sănătate sufletească și trupească. Toți cei ce o primesc cu credință iau sfințenie și binecuvântare”.
De ce trebuie să sfințim casa?
Între om și mediul înconjurător se păstrează mereu o legătură nemijlocită. Însă adesea oamenii întinează locul prin faptele lor rele, prin cuvinte și gânduri necuviincioase. Casa fiecăruia dintre noi poartă amprentele viețuirii noastre.
Așa cum avem noi oamenii nevoie de spovedanie pentru a ne curăți de păcate, și locuința noastră are nevoie de curățire și de binecuvântare. Prin mărturisirea păcatelor și prin dezlegarea acestora de către duhovnic, creștinul își curățește sufletul și își împrospătează harul primit la Sfântul Botez. La fel, prin stropirea cu apă sfințită și prin rugăciune, casa sfințită se purifică de tot răul și de toată lucrarea cea rea, pricinuită de păcatele celor care locuiesc acolo, de oamenii răuvoitori sau de duhurile cele necurate.
Când facem sfințirea casei?
Casele ar trebui să se sfințescă chiar de la începutul locuirii cuiva în ele sau după ce s-au făcut reparații și înnoiri. După aceea, periodic, bunii creștini cheamă preotul în casele lor, pentru a săvârși slujba Aghesmei mici și pentru a aduce prospețime, pace și bucurie duhovnicească.
Cum ne pregătim pentru slujba de sfințire a casei?
Înainte de a chema preotul pentru a săvârși sfeștania în casă, sunt câteva aspecte concrete pe care creștinii trebuie să le împlinească: mai întâi, fiecare membru al familiei să se spovedească, pentru că înainte de a curăți și sfinți casa, să se elibereze ei înșiși de păcatele și relele care împovărează și casa în care ei locuiesc. De asemenea, este folositor ca cei din casă să postească înainte.
Pentru slujba sfeștaniei, credinciosul trebuie să pregătească o măsuță orientată spre răsărit, pe care se vor așeza următoarele:
- un vas cu apă proaspată;
- o candelă sau o lumânare aprinsă;
- o icoană (dacă măsuța nu se află în fața icoanei din casă);
- un pomelnic cu cei ce locuiesc în casă și cu cei pe care gazdele doresc să-i pomenească la rugaciune;
- un vas mic cu ulei si un bețișor cu vată (dacă se face pentru prima dată sfințirea în casă);