Îmi scrie odată un intelectual care se frământa cu mintea: «Îmi este foarte greu. Aparent, toate sunt bune, treburile merg bine, familia este fericită, soţia este bună. Dar nenorocirea este că nu am cui să deschid sufletul la ceea ce tânjesc eu, soţia nu se pricepe, iar copiii sunt încă mici. Ce să fac? Cum să mă eliberez de urât şi de durere?».
Eu l-am sfătuit să citească Psaltirea. Acolo, în Psalmul 93, este un verset: «Când s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu». Luaţi-vă după acest stih şi începeţi să citiţi Psaltirea. Cred că Dumnezeu vă va mângâia. A mai trecut un oarecare timp şi primesc o scrisoare. «V-am ascultat, am început să citesc Psaltirea şi nimicuţa nu înţeleg». Îi răspund: «Marele Stareţ Ambrozie, la astfel de mărturisiri, răspundea: Tu nu înţelegi, dar diavolii înţeleg minunat şi fug afară. Citeşte deocamdată fără să înţelegi. Iar cândva vei începe să înţelegi…».
Şi vouă vă repet: citiţi Psaltirea în fiecare zi, câte puţin, şi Domnul nu vă va lăsa pe voi şi cu mila Sa va fi întotdeauna Ajutătorul şi Mângâietorul vostru.”
Extras din Starețul Varsanufie de la Optina, Ed. Doxologia, Iași, 2011, pag. 238
Sursa: ganduridinierusalim.com
