Tinerii care trăiesc necununați zidesc un zid între ei și Dumnezeu

Advertisement

Cei ce trăiesc necununaţi, mai întîi calcă porunca a 7-a „să nu trăieşti în desfrânare”. Deci, toată bălăciunea curvărească este asupra lor şi pe haina botezului.

În al doilea rând, se socotesc ca cei ce sunt potrivnici Sfintelor Taine şi harului lucrător prin Sfintele Taine. De aceea cei ce trăiesc necununaţi nu se pot împărtăşi până ce nu se cunună la preot dărâmând zidul vrajbei dintre ei şi Dumnezeu, chiar dacă se spovedesc şi fac canon. Nu le folosește canonul dat de preot dacă trăiesc în continuare în păcatul curviei şi se împotrivesc tainei Sfintei Cununii. Nu pot merge alături păcatul nepărăsit şi canonul de căinţă pentru păcat, pentru că păcatul batjocoreşte căinţa. Trebuie părăsit sau desfiinţat păcatul pentru ca roadele căinţei să se vadă. Tot din acest motiv nu le sunt primite darurile la Sfântul Altar: pomelnicele, lumânările, făina, uleiul şi alte daruri. Tot din această cauză, la rândul lor nu pot cununa ca naşi pe alţii. Mai întâi trebuie să se cunune ei şi apoi să cunune pe alţii. Nu pot fi martori la săvârşirea unei Sfinte Taine atâta timp cât ei s-au dovedit a fi vrăjmaşii Sfintelor Taine. Înainte ca aceştia să se cunune trebuie să facă o spovedanie generală, iar preotul le poate da canon: să postească o săptămână, să se păstreze curaţi până la cununie, să păstreze discreţie la cununie, fără alai şi petrecere, îmbrăcaţi obişnuit, şi canon de pocăinţă după canonicitatea Sfintei Biserici.


Cunosc foarte multe cazuri, perechi de tineri şi chiar oameni în vârstă, care au trăit o vreme îndelungată necununaţi (5-10 ani) din diferite motive, iar după ce s-au cununat n-a durat un an sau doi şi s-au despărţit. Au trăit mai mult împreună necununaţi decât după ce s-au cununat, de ce se întâmplă lucrul acesta ?

Aşa se întâmplă. În loc să asculte de sfatul părinţilor şi de porunca lui Dumnezeu să nu păcătuiască înainte de cununie, unii încep viaţa şi petrec o bucată din ea împreună în păcatul curviei. Aceştia pentru că nu s-au păzit, i-a aprins diavolul desfrânării cu focul si dulceaţa păcatului, după care le-a dat mereu amânare si apoi ruşinea. Au amânat primirea Sfintei Taine a Cununiei sub diferite motive: că nu ar fi părinţii de acord pentru unii, că este prea devreme să se cunune pentru alţii, că este mai bine să trăiască de probă pentru a se convinge dacă se potrivesc ca nu cumva mai târziu să constate că nu se potrivesc şi să se despartă şi alte motive, toate nejustificate din punct de vedere moral-religios. După ce a trecut timpul, au apărut copiii, lumea îi ştie şi le dă ruşinea ca să moară în starea aceasta, pentru osândă la judecată: „în ce te voi găsi în aceea te voi judeca.”

***
– Părinte, este păcat ca doi tineri să stea împreună, dar ei, totuşi, să trăiască curaţi înaintea lui Dumnezeu?

̶ Sigur că este păcat. Doi tineri, adică necăsătoriţi. Doi tineri însemnând un băiat şi o fată ̶ pentru că de la o vreme trebuie să fim atenţi cu termenii. Ce să mai trăiască curaţi, dacă stau împreună… se poate, am văzut eu câteva cazuri, dar este un pic complicat.

Dacă doi tineri ̶ băiat şi fată ̶ vor să trăiască împreună, în aceeaşi casă, în aceeaşi cameră, şi vor să se păstreze curaţi înaintea lui Dumnezeu, n-avem nimic împotrivă, dar noi spunem altceva: este foarte riscant. De ce? Pentru că Dumnezeu a lăsat în om mai multe substanţe chimice, adică hormoni de la mai multe glande, cum ar fi glanda hipofiză. Noi ne rugăm Tatălui nostru: „Şi nu ne duce pe noi în ispită”, în sensul „nu ne lăsa pe noi în ispite mai puternice decât puterea noastră de rezistenţă”.

Atunci, dacă facem aşa (locuim împreună), este o vitejie pe care ne-o asumăm, iar dacă biruim suntem nişte eroi; dacă picăm suntem nişte proşti. Trebuie să fim atenţi: şi nu ne duce pe noi în ispită, că ne ducem noi înşine!

Dacă trăirea celor doi tineri este aşa de puternică, încât aceste aspecte nu-i lezează, nu ne deranjează. Dacă ştim – şi aici este problema – că ei sunt necununaţi, în nici un caz nu ni se poate „servi pe tavă” ideea că ei trăiesc în curăţie şi sunt bineplăcuţi înaintea lui Dumnezeu. Deci, pentru sminteala ce o pot aduce altora sau pentru evitarea smintelii lor, acest lucru nu trebuie făcut aşa.

Surse: Pr. Ilarion Argatu, Despre căsătorie, Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală.

Lasă un comentariu