Părintele Iustin Pârvu îşi dezvăluie adevărul şocant! O sa pierzi acest mare dar, dacă nu ai încredere în tine:
Oamenii care nu au încredere în ei înşişi pierd uşor şi încrederea în Dumnezeu…
Sfântul Vasile cel Mare zice: “Postul este cel mai bun strejer al sufletului, cel mai sigur tovarăş al corpului, arma vitejilor, întărirea atleţilor. El alungă spiritele, îndeamnă la pietate, face a iubi înfrînarea, inspiră modestie, dă curaj în război şi te învaţă a iubi pacea. Postul dă aripi rugăciunii, pentru a se înălţa şi a pătrunde în ceruri. Postul este sprijinul caselor, părintele sănătăţii, povăţuitorul tinerimii, podoaba bătrânilor, plăcutul tovarăş al călătorilor, amicul sigur al soţilor”.
Dacă le ai pe toate astea prin post, ce-ţi mai trebuie altceva? Dacă renunţi la post, e ca şi cum te-ai dezarma singur.
Dacă un tânăr învaţă de la părinte să se abţină azi de la carne şi de la mâncăruri de dulce, mâine va învăţa să se abţină de la droguri, de la tutun, de la alcool. Lecţia abţinerii, a interdicţiilor care salvează trupul şi sufletul la un moment dat, ajută pe om să treacă peste multe ispite, peste multe necazuri.
Spui azi: Ei, copilul e şcolar, nu-l postesc, ca să poată învăţa carte! E o greşeală, carte înveţi şi dacă mănânci fructe, legume, pâine… Ba mintea e mai liberă, trupul e mai liber, poate să facă efort mai mare. Creştinul are proba postului, să înveţe să se înfrîneze, să mute atenţia de pe bunătăţile materiale pe bunătăţile spirituale. Să deschidă poarta cerului şi a sufletului cu cheia rugăciunii. Că zicea şi un Sfînt Părinte că acel care se domină pe sine îi domină şi pe ceilalţi şi o face cu înţelepciunea duhului şi a minţii. Omul se priveşte superficial pe sine, e gata întotdeauna să cedeze primului impuls în tot ce face, fără să se sfătuiască cu îngerul său, fără să se raporteze la harul cu care a fost îndumnezeit. Oamenii care nu au încredere în ei înşişi pierd uşor şi încrederea în Dumnezeu… Iar relaţia cu Dumnezeu se stabileşte printr-o temeinică cunoaştere a sinelui, printr-o relaţie de iubire cu aproapele.
***
RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI PENTRU DOBÂNDIREA SMERENIEI
Cu adevărat, mai presus decât toți ai strălucit întru smerenie Preacurată, și, pentru aceasta, Te-ai învrednicit a purta în brațele Tale pe Izvorul smereniei desăvârșite, prin Care ai izbăvit lumea de flăcările mândriei celei pricinuitoare de toată căderea. Trimite picăturile rugăciunii Tale și potolește aprinderea patimilor noastre. Valurile potrivnice ale gândurilor celor rele le doboară și ridică-ne pe noi pe piatra pocăinței. Cu adevărat, suntem biruiți de mândria cea stricătoare de suflete și am uitat îndemnul Celui Ce a zis să ne învățăm de la El, căci este blând și smerit cu inima. A secat izvorul dragostei în inima noastră, pentru că ne-am cufundat noi în adâncul gândurilor de mândrie. A pierit Soarele dreptății de pe cerul minții noastre, pentru că s-au îngrămădit norii tuturor răutăților, ai slavei deșate, ai mâniei, ai lăcomiei, ai desfrânării și a toată răutatea. S-au ofilit din inima noastră gândurile înțelepciunii, pentru că ne-am îmbătat cu apa cea murdară a grijilor și poftelor lumești. Dăruiește Preacurată, ochilor mei lacrimi de pocăință, ca să plâng precum Adam pierderea podoabei sufletului prin rănirea cu spinii înșelăciunii. Dăruiește inimii mele mărgăritarele înțelepciunii, ca să nu mai pribegesc prin întunericul cel greu al necunoștinței de Dumnezeu. Stinge focul patimilor mele cu ploaia rugăciunii Tale și împietrirea inimii mele o prăbușește cu gândul cel tare al pocăinței, ca să aduc Ție cu credință și mulțumire laude ca acestea: Bucură-Te, Nădejdea păcătoșilor, Mângâierea drepților, Limanul celor cuprinși de viforul ispitelor, Palatul înțelepciunii tainice a Cuvântului, bucură-Te, a noastră bucurie și lumii neîncetată rugătoare !
Surse: Adrian Alui Gheorghe, Cu părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfă și iubire; Ortodoxia-adevaratacredinta.ro
