„Am deschis inimioara copilului și înăuntru L-am găsit pe Hristos!” ‒ mărturia unui chirurg cardiolog
Lacrimi curgeau din ochii chirurgului cardiolog. Însă ideile lui împotriva lui Dumnezeu, pline de egoism, reacționau înăuntrul lui: „Ai creat această făptură, ai creat această inimă. Este condamnat fără speranță să moară în câteva luni… De ce? De ce?!”.
Un oarecare băiețel fusese internat de urgență într-un spital. După examinările urgente făcute, doctorul a hotărât următorul lucru:
‒ Voi deschide inimoara ta…
Băiețelul l-a întrerupt brusc:
‒ Înăuntru, în inima mea, Îl veți găsi pe Hristos.
Chirurgul l-a privit într-un mod ciudat, necrezându-l, și-a încrețit sprâncenele și i-a spus:
‒ Voi deschide inimioara ta pentru a constata cauzele ce ți-au provocat boala.
‒ Da, dar când veți deschide inimioara mea, Îl veți găsi pe Hristos.
Doctorul a aruncat o privire stranie către părinții copilului care stăteau liniștiți alături de băiețel și a continuat:
‒ După ce voi constata cauzele, îți voi închide inimioara și pieptul și voi hotărî ce va urma.
‒ Desigur, dar Îl veți găsi pe Hristos înăuntrul inimii mele. Sfânta Scriptură spune că Hristos locuiește acolo, înăuntru. Toate imnele bisericești spun că Hristos locuiește acolo, înăuntrul inimii noastre. Dumneavoastră Îl veți găsi acolo, în inima mea.
Chirurgul cardiolog a izbucnit atunci:
‒ Îți voi spune ce voi găsi mai exact acolo în inima ta. Voi găsi un mușchi cardiac nepotrivit, o circulație redusă a sângelui și niște vase de sânge slăbite. Și atunci voi putea, dacă am posibilitatea, să te fac sănătos.
‒ Și-L veți găsi, de asemenea, și pe Hristos, Care se află acolo.
Doctorul a ieșit din salonul de examinare deranjat de insistența băiețelului. Sărăcuțul copil…
După cum spusese, a procedat la o intervenție chirurgicală. Cauzele bolii erau considerabile, după cum prevăzuse în rezultatul examinărilor. Nu putea să facă nimic.
Când a terminat operația, s-a așezat la biroul său pentru a înregistra în agenda sa de operații notițele cu privire la intervenție. La sfârșit a scris: „Nici o șansă de vindecare. Tratament: analgezice și odihnă absolută. Prognoză (s-a oprit): moartea va surveni în puțin timp”.
A lăsat agenda și s-a ridicat… S-a adresat apoi Hristosului despre care copilul îi tot vorbise cu insistență:
‒ De ce, a exclamat medicul, de ce ai făcut aceasta? L-ai trimis aici pe pământ. L-ai trimis cu această problemă. L-ai condamnat să moară de mic din cauza acestei probleme la inimă. De ce? De ce?!
Atunci, înăuntrul lui a auzit o voce care i-a răspuns:
‒ Acest copil nu-și are menirea de a trăi pe termen lung în turma voastră. Acest copil aparține turmei Mele și așa va fi pentru totdeauna. Aici, în turma Mea, nu există nici o durere. Se va liniști atât de mult cum nu-și poate imagina. Într-o oarecare zi, părinții lui îl vor reîntâlni aici și vor cunoaște pacea. Turma mea va continua să crească.
Lacrimi curgeau din ochii chirurgului cardiolog. Însă ideile lui împotriva lui Dumnezeu, pline de egoism, reacționau înăuntrul lui:
‒ Ai creat această făptură, ai creat această inimă. Este condamnat fără speranță să moară în câteva luni… De ce?
Vocea i-a răspuns atunci:
‒ Copilul trebuie să se întoarcă la turma Mea pentru că și-a săvârșit datoria sa pe acest pământ. Nu am creat pe copilul acesta pentru a-l pierde, ci pentru a regăsi o altă oaie pierdută.
Doctorul a înțeles atunci că acel copil nu venise întâmplător în acel spital. Venise pentru el. El însuși primise o învățătură creștinească. Multele sale reușite profesionale făcuseră ca propriul său suflet să devină ultima lui grijă.
A intrat așadar în salon și s-a așezat pe patul copilului, avându-i de partea cealaltă pe părinții aceluia.
Băiețelul s-a trezit și a murmurat:
‒ Ați deschis inimioara mea?
‒ Da! a răspuns cu bucurie doctorul.
‒ Și ce ați găsit înăuntru? a întrebat micuțul.
‒ L-am găsit pe Hristos! a răspuns chirurgul, plângând ca un mic copil.
Băiețelul și doctorul au devenit de atunci cei mai buni prieteni.
Sursa: Doxologia.ro.
