Părintele Cleopa te învață ce să zici când citești la Psaltire și pe cine să ai în gând! Așa să te gândești:
Părinte, cum să citesc la Psaltire?
Zicea Părintele Cleopa: „Cel mai de preţ în această viaţă este să laşi toate şi să-ţi plângi păcatele tale, pentru că cea mai scumpă pentru noi este veşnicia. Deci, trebuie să facem totul ca să n-o pierdem, că atunci degeaba am mai trăit pe pământ!”.
Toate lucrurile pe care le făcea Părintele Cleopa erau împodobite cu smerita cugetare. Că zicea: „Să nu spunem niciodată că am pus început bun. Noi nici nu ştim cum arată acel om care a pus început bun. Noi să ne rugăm: Doamne, ajută-mi ca să pun început bun!”.
Altădată, zicea: „Părerea de rău completează fapta pe care nu ai făcut-o. De pildă, tu faci metanii. Cum făceam eu când eram acasă, că mă luam la întrecere cu fraţii mei, care făceau mai multe metanii într-o oră. Eu făceam 500 de metanii într-o oră, dar acum nu mai pot face nici una. Iar tu nu le faci cu mândrie, ci pentru păcatele tale. Şi mie îmi pare rău că nu pot face, şi zic: Doamne, miluieşte-mă şi pe mine, păcătosul! Iar Dumnezeu le primeşte pe amândouă la fel.
Odată, s-a dus un frate la spovedanie şi a spus: „Părinte Cleopa, n-am râvnă”. Părintele i-a zis: „N-ai? Smereşte-te! Nimeni nu s-a mântuit că a postit, sau că a făcut altă nevoinţă. Ci spune: Smeritu-m-am şi m-am mântuit”.
Altădată, l-a rugat un ucenic pe părintele să-l pomenească la rugăciuni. Iar sfinţia sa i-a spus: „Rugăciunea mea este ca fumul lui Cain. Aşa se târăşte pe pământ!”.
L-a întrebat odată un frate pe Părintele Cleopa: „Părinte, cum să citesc la Psaltire? Să mă gândesc când citesc că este scrisă ca pentru Proorocul David, sau că este scrisă pentru fiecare din noi, sau cum?”. Părintele i-a răspuns: „Să te gândeşti că eşti păcătos”.
Spunea odată Părintele Cleopa: „Diavolul a căzut din mândrie şi de aceea nu poate zice «Iartă-mă!». Aşa şi noi. Când vei vedea ca cineva îţi cere iertare, şi tu nu zici: «Dumnezeu să te ierte!», eşti asemenea cu diavolul, care nu poate zice «Iartă-mă!». Sau dacă ai greşit ceva, şi nu ceri iertare, te asemeni cu el, că nu zici «Iartă-mă!». Şi chiar dacă nu eşti vinovat, să nu spui: «Nu vreau să zic Iartă-mă! De ce să zic? El este vinovat, nu eu!». De aceea totdeauna să ne smerim”. (Părintele Ioanichie Bălan, ”Patericul românesc”)
***
Pentru ce se citește Psaltirea?
pr. Andrei Atudori Psaltirea
Tania întreabă:
Părinte pentru ce anume se citeste Psaltirea? Mulțumesc!
Răspunsuri:
pr Andrei Atudori a răspuns:
Doamne ajută!
Vă răspund la întrebare folosindu-mă de cuvântul înainte pe care l-am găsit într-o Psaltire mai veche. Vă îndemn să îl citiți cu atenție:
„Ce este soarele între celelalte lumini ale Cerului, aceea este Psaltirea între celelalte cărţi însuflate de Dumnezeu. Soarele luminează toate marginile lumii; Psaltirea luminează toate simţurile inimii, toate cugetele sufletului şi toate mişcările minţii în acest micro cosmos, căci astfel se înţelege omul a fi, o „lume în mic”; îl încălzeşte şi-l veseleşte, îl luminează prin cunoştinţa adevărului şi prin descoperirea dumnezeieştilor Taine. Îl cuprinde cu dragoste către Dumnezeu, cu căldura Duhului Sfânt şi cu umilinţa lacrimilor. Îl veseleşte cu aducerea aminte de Dumnezeu şi cu făgăduinţa veşnicelor bunătăţi ale Ierusalimului Ceresc. Încât nu este aşa de trebuincioasă călătoria Soarelui lumii, câtă este citirea Psaltirii omului. Că zice Sfântul Ioan Gură de Aur: Mai bine să înceteze Soarele din călătoria sa, decât să înceteze citirea Psaltirii; că Psaltirea este mai folositoare decât toate cărţile.
Toate cărţile, zice, sunt de folos şi mare îngrijorare fac dracilor, dar nu ca Psaltirea. Zice şi Marele Vasilie: Nici o carte alta slăveşte pre Dumnezeu precum Psaltirea, nici se poate a se asemăna cu folosul ei. Voia îţi este a şti folosurile ce se pricinuiesc din citirea Psalmilor? Însuţi le vei pricepe, numai de vei citi cu luare aminte, cu trezvie şi cu pricepere, că nu este cu putinţă a număra ce poate lucra Psaltirea: Cu Îngerii slăveşte pre Dumnezeu; pre lumea cea din cer şi pre cea de sub cer o cheamă spre slavoslovia lui Dumnezeu; pre draci ceartă, mare plâns şi mare durere face diavolilor; pentru împăraţi, pentru boieri şi pentru toată lumea pre Dumnezeu roagă; lucrează sfinţenie, pre suflet ca soarele luminează, ca apa curăţeşte, ca focul încălzeşte, ca untul de lemn cu îndurarea lui Dumnezeu unge; poftele trupeşti, urgia şi mânia le potoleşte; înmulţeşte credinţa, nădejdea şi legătura dragostei; mai înainte spune cele viitoare, alege aceste de acum, aduce aminte de cele trecute. Citirea Psalmilor cu luare aminte, şi din inimă împietrită scoate lacrimi.
Psaltirea este partea cea aleasă cu Îngerii, cântarea preaiubită lui Dumnezeu, solitoare de mântuire omului păcătos, mângâiere bătrânilor, înfrumuseţare tinerilor, luminare şi înţelepciune a pruncilor, podoabă preafrumoasă femeilor celor înţelepte; dătătoare de smerenie, izgonitoare trufaşilor draci, armă întru înfricoşările de noapte, odihnă ostenelilor de ziuă. Psaltirea este lucru îngeresc, moştenire cerească, tămâie duhovnicească.”
Cred că veți descoperi „pentru ce anume se citește Psaltirea” numai pe măsură ce veți citi efectiv. Citind vi se va descoperi și folosul propriu-zis.
Aveți în vedere faptul că deși nu este obligatorie, binecuvântarea părintelui duhovnic pentru citirea Psaltirii este bună și recomandată.
Dumnezeu să vă binecuvinteze!
pr. Andrei
Doxologia.ro.