Arsenie Boca: Două sunt căile ce se deschid înaintea oamenilor: Pe aceasta e Lucifer care înțeapă cu acul plăcut al păcatului, omoarându-ți sufletul o vreme… Tu știi pe ce cale te afli?
Aceștia pentru Dumnezeu sunt morți, deși lor li se pare că trăiesc
Doua sunt caile ce se deschid inaintea oamenilor:
1. una coboratoare si lata, fiindca multi sunt cei ce merg pe dansa (Matei 7,13) fiind plina de ademeniri,
2. iar alta suitoare si ingusta si putini sunt cei care merg pe ea (Matei 7,14)
Calea larga e calea pierzarii. Pe ea alearga de zor doua feluri de drumetii: oameni si draci, adica Lucifer cu toata ceata lui de diavoli, aruncati pe pamant, si toata lumea pe care o insala el (Apocalipsa 12, 9-13). Si-i inseala asa, ca, intepandu-i cu acul placut al pacatului, le omoara sufletul o vreme sau chiar toata vremea vietii pamantesti. Acestia pentru Dumnezeu sunt morti, desi lor li se pare ca traiesc (Apocalipsa 3,1), dar sunt numai trupuri (Geneza 6,3). Toti acestia, cata vreme traiesc, desi-s morti, nestiind de Dumnezeu, sunt cu ingerii cei rai, calatori la iad (Iov 21,13), pe calea pierzarii. Asa au calatorit toti nepotii lui Adam, mii de ani de-a randul.
Dar Dumnezeu premilostivul, din iubirea de oameni, a facut totul din partea Sa, ca sa-i intoarca pe oameni din povarnirea pierzarii intr-o cale noua, calea mantuirii. De aceea Fiul, a doua Fata a lui Dumnezeu, S-a facut om desavarsit – afara de pacat – si ne-a aratat cararea. Prin urmare, calea mantuirii e chiar cararea pe care a mers Dumnezeu Insusi ca Om adevarat, facandu-ni-Se pilda intru toate (Ioan 13,15) si dandu-ne indrazneala.
Dar si pe calea mantuirii merg tot doua felui de calatori, caci de atunci… un Tovaras nevazut si bun merge cu noi, cu fiecare dintre noi, in toate vietile noastre, cu fiecare rand de oameni, pana la sfarsitul veacului (Matei 28,20). Dumnezeu Insusi cu sfintii Sai, intovarasindu-i nevazut pe oameni…
***
Rugăciune către toți Sfinții, pentru mijlocire la Judecata de Apoi
10 Ianuarie
Cine nu va plânge pentru mine, care pentru o desfătare măruntă am disprețuit Împărăția Cerurilor, nesocotind focul cel nesfârșit? Dedându-mă patimilor, mi-am pierdut vrednicia sufletului și m-am făcut asemenea dobitoacelor necuvântătoare.
Mă odihneam oarecând, îmbogățit cu dumnezeieștile dăruiri, iar acum am îndrăgit sărăcia patimilor. M-am înstrăinat de virtuți, plecând în țara cea depărtată a patimilor. Sunt mai mult mort decât viu, și mică este fărâma de viață rămasă în mine.
După ce m-am făcut astfel de bunăvoie, nici ochii nu mai pot să mi-i înalț către Domnul Cel Milostiv. Plângeți, Cuvioșilor și Drepților, pentru mine, cel cuprins de patimi și de păcate. Plângeți, nevoitori ai înfrânării, pentru mine, lacomul cu pântecele și iubitorul de desfătări.
Plângeți, cei milostivi și îngăduitori, pentru mine, cel nemilostiv și amărâtor.
Plângeți, cei ce ați plăcut înaintea lui Dumnezeu, pentru mine, cel ce am făcut placul oamenilor.
Plângeți, cei ce ați dobândit blândețe, pentru mine, cel mânios.
Plângeți, cei smerit cugetători, pentru mine, cel semeț și trufaș.
Plângeți, cei ce ați dobândit neagonisire apostolească, pentru mine, împătimitul de cele materiale și împovăratul de lăcomia averilor.
Plângeți, cei ce ați iubit plânsul și ați urât râsul, pentru mine, cel ce am iubit râsul și am urât plânsul.
Plângeți, cei ce păstrați în cuget Judecata de după moarte, pentru mine, care zic că îmi aduc aminte de Judecată, dar ale cărui fapte arată cu totul alta.
Rugați-vă, Sfinții lui Dumnezeu, pentru sufletul înviforat de toate felurile de patimi: cu ce puteți, ajutați-mi, Sfinții lui Dumnezeu!
Știu că dacă Îl veți ruga pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, din marea bunătății Lui vi se va dărui vouă totul – și după cum El este iubitor de oameni, așa și voi, cei rugați de mine păcătosul, nu treceți ruga mea cu vederea, fiindcă singur n-am îndrăznire, din pricina mulțimii păcatelor.
Lucrul vostru, Sfinților, este să mijlociți pentru păcătoși; al lui Dumnezeu este să-i miluiască pe cei deznădăjduiți.
Rugați-L dar, Sfinții lui Dumnezeu, pe Împărat pentru rob; rugați-L pe Păstor pentru oaie; rugați Viața pentru cel mort, ca să trimită mână de ajutor și să întărească smerit sufletul meu în neputințele lui.
Surse: Din invataturile Parintelui Arsenie Boca – FERICIREA DE A CUNOASTE CALEA.