Sunt mai multe feluri de rugăciuni: cu limba, cu mintea şi cu inima. Cea mai înaltă rugăciune este rugăciunea din inimă, adică cu participarea inimii, prin umilinţă, zdrobire şi lacrimi.
Rugăciunea minţii este mai înaltă ca rugăciunea orală pentru că participă la ea şi gândurile, adică atenţia minţii. Cel ce se roagă cu atenţia minţii la tot ce rosteşte, acela se roagă cu mintea, însă nici aceasta nu este desăvârşită. Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea minţii este rugăciunea cu un picior, adică este jumătate de rugăciune, pentru că rămâne în cap şi nu participă la ea şi inima.
Dar când la rugăciune se uneşte mintea cu inima, adică gândurile minţii coboară, cu darul Domnului, în inimă, atunci s-a făcut zămislirea rugăciunii celei duhovniceşti, adică am ajuns la cea mai înaltă rugăciune numită rugăciunea inimii.
Părintele Cleopa Ilie
Extras din ”Ne vorbește Părintele Cleopa”, ed. a II-a, vol. 5, Ed. Mănăstirea Sihăstria,2004, pag. 53-54
Sursa: ganduridinierusalim.com