Cine îl cinstește pe Sfântul de azi, nicio boală nu se va apropie de el, iar casa lui se va umple de toate bunătăţile! Rugăciunile lui vor fi mereu auzite pentru toate nevoile! Acestea au fost dorințele Sfântului înainte de martiriu! Spune cuvintele acestea de rugăciune, acum:
Rugăciune scurtă folositoare către Sfântul Mucenic Vlasie
11 Februarie
Nu îmi este nădejde sfinte de nu-mi vei ajuta tu, nu aflu milă de nu-l vei face milostiv mie pe Cel ce te-a sfinţit pe tine. Nu am lucru bun, ci numai nădejde că tu te rogi pentru mine şi pentru aceea sfinte nădăjduindu-mă spre ruga ta şi milostivirea lui Dumnezeu nu mă voi teme de cei ce caută să-mi facă rău, spre tine Doamne Dumnezeule să vin mereu îmi dă. Amin!
***
Sfântul Sfinţit Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei, Armenia (11 februarie)
(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0457/s0457004.jpg)
Sfântul Vlasie s-a născut în Capadocia, fiind încă din copilarie blând şi temător de Dumnezeu. Pentru faptele sale vrednice de cinste, Dumnezeu l-a învrednicit a fi ales episcop al cetăţii Sevastia din Armenia. În acele vremuri tulburi pentru Biserica dreptmăritoare, sfântul episcop strălucea precum o făclie înaintea tuturor prin înţelepciune, blândeţe şi iubire părintească.
În vremea aceea, din pricina prigoanelor, pentru a nu se da chinurilor fără voia lui Dumnezeu, sfântul episcop se ascunse şi dânsul, ca mulţi dintre creştinii acelei cetăţi, într-un munte pustiu unde aflând o peşteră se dărui nevoinţelor pustniceşti, petrecând în postire, rugăciune si cugetări duhovniceşti. Pentru sfinţenia vieţii sale, animalele sălbatice veneau şi se binecuvântau de la dânsul, iar dacă îl aflau în rugăciune, ca nişte fiinţe înţelegătoare aşteptau până ce sfântul episcop punea mâna pe ele, binecuvântându-le.
În acea vreme, ighemonul Argheu îşi trimise vânătorii să meargă în părţile pustii dimprejur si aflând fiare sălbatice să le aducă la dânsul pentru a-i chinui pe creştini. Deci mergând vânătorii au aflat mulţime de fiare stând dinaintea peşterii sfântului şi jucându-se, iar pe dânsul îl aflară în cămara dinlăuntrul peşterii adâncit în rugăciune. Nespunând nimic, se întoarseră şi îl pârâră ighemonului care îndată porunci să fie prins şi adus dinainte-i. Văzându-i pe ostaşi veniţi pentru a-l duce dinaintea ighemonului, sfântul Vlasie se bucură, căci sosise vremea bineplăcută Domnului ca el să mărturisească dinaintea păgânilor.
Mergând ei pe cale, elinii se întorceau la Dumnezeu pentru blândeţea, învăţătura şi facerile de minuni ale sfântului.
Astfel, pe fiul unei femei care era pe moarte din pricina unui os rămas în gât punându-şi mâinile, sfântul Vlasie spuse:
– Cel ce ajuţi tuturor celor ce Te cheamă cu adevărat, o, Mântuitorule, ascultă rugăciunea mea şi ia osul cel înfipt în gâtul copilului acestuia, cu nevăzută puterea Ta. Şi de acum, chiar între oameni şi dobitoace de s-ar afla ceva de acest fel şi va fi pomenit numele meu, zicând: „Dumnezeule, pentru rugăciunile robului Tău Vlasie, ajută-mi!”, aceluia, Tu, Doamne, grăbeşte spre ajutor şi-i dă tămăduire întru slava şi cinstea sfântului Tău nume!
Acestea grăindu-le, îndată copilul s-a făcut sănătos.
Tot astfel, şi pe o văduvă săracă al cărei purceluş fusese răpit de un lup o milui, căci pentru rugăciunile lui îndată se ivi lupul aducând purceluşul nevătămat.
Fiind adus în faţa ighemonului, fu bătut cu beţe groase multă vreme apoi aruncat în temniţă, unde văduva cea săracă îl cercetă aducând cu sine într-un coş mâncarea în care pusese capul şi picioarele purceluşului său, precum şi roade pământeşti câte putea să aibă în sărăcia ei. Văzând evlavia sărmanei femei, gustă puţin din cele aduse de dânsa şi binecuvântând-o îi porunci:
– O, femeie, în acest chip să săvârşeşti pomenirea mea, în toţi anii, că nu va lipsi în casa ta nimic din cele trebuitoare. Şi altcineva de se va asemăna ţie şi de va săvârşi pomenirea mea, acela se va umple de darurile lui Dumnezeu şi binecuvântat va fi în toate zilele vieţii sale.
Apoi, sfântul fu supus la alte chinuri, fiind spânzurat pe lemn şi strujit tare cu unelte de fier, iar mai apoi aruncat în iezer, însă sfântul însemnând apa cu semnul crucii merse pe apă ca pe uscat, iar ostaşii care veniră după dânsul îndată se înecară.
Fiind dus pentru a i se tăia capul, se rugă pentru sine şi pentru toată lumea, şi mai ales, pentru cei care vor veni după dânsul şi vor voi să săvârşească pomenirea lui, ca să nu se apropie de ei nici o boală, iar casele lor să se umple de toate bunătăţile, apoi rugăciunile lor să fie auzite pentru toate nevoile. Atunci porogându-se de sus un nor luminos îl umbri şi se auzi glasul lui Hristos grăind din cer către dânsul:
– Toate cererile tale le voi împlini, iubitul meu nevoitor.
Astfel, i se tăie capul afară de zidurile cetăţii Sevastia, în anul 316, iar o femeie binecuvântată luă cinstitul său trup îngropându-l cu cinste în acel loc de unde nu încetă a izvorî tămăduiri.
Văduva cea sărmană, după cuvântul sfântului episcop, şi după dânsa alţi oameni dreptcredincioşi, au început a săvârşi pomenirea sfântului Vlasie în toţi anii, aducând la biserică lumânări şi tămâie. Apoi făcând ospeţe celor de o credinţă şi dând milostenii săracilor, s-a început de atunci acel sfânt obicei, care se ţine încă şi acum de unii.
+ * + * +
Odrasla cea dumnezeiască, floarea cea neveştejită, viţa cea cu multă roadă a viei lui Hristos, purtătorule de Dumnezeu Vlasie, umple de veselie pe cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta, cel ce te rogi neîncetat pentru noi. (Condacul Sfântului)
Te lăudăm, Vlasie, ca pe un purtător de grijă al tuturor fiinţelor celor cuvântătoare şi necuvântătoare, care pătimesc; căci tuturor poţi a le face bine şi pe toate a le tămădui după credinţă, robule al lui Dumnezeu, că îmbogăţindu-te cu harul Duhului, dăruieşti minuni din destul. (din Vecernia Sfîntului)
Cu picăturile sângelui tău, mucenice Vlasie, ca o podoabă s-a ţesut haina Bisericii, înfrumuseţându-se cu alesătura bunei ungeri, cu vopselele durerilor celor îndoite pe care Biserica o îmbracă întocmai ca pe o podoabă de mireasă, lăudând pe mirele Hristos. (din Vecernia Sfântului)
Veniţi toţi să dăm astăzi slavă lui Hristos; că Însuşi Dumnezeul nostru a slăvit pe Vlasie, înţeleptul ierarh şi mucenic, cu semne uimitoare şi cu minuni de multe feluri. Pe care cinstindu-l, săvârşim cinstita lui pomenire, izbăvindu-ne de păcate, cu rugăciunile sale. (din Utrenia Sfântului)
Surse: Doxologia.ro; https://sfintisiicoane.wordpress.com
Sursă foto: http://pravicon.com/images/sv/s0457/s0457012.jpg)