Rugăciunea pentru lume a Cuviosului Paisie Aghioritul
Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti.
Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.
Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.
Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.
Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.
Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.
Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.
Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.
Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.
Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.
***
Starețul Paisie, după numele său de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la 25 iulie 1924, de ziua adormirii Sfintei și Dreptei Ana, din părinți evlavioși. Tatăl său se numea Prodromos și era conducătorul locuitorilor Farasei. Pe mama sa o chema Evloghia (mai târziu, în Konița, o strigau Evlampia).
***
Domnul Gheorghe Nicolau din Atena mărturiseşte: „Într-o duminică din luna octombrie a anului 1996, am mers împreună cu un prieten de-al meu la Mănăstirea „Sfântului Ioan Botezătorul”, din Karea, ca să participăm la Sfânta Liturghie. Voiam să fac parastasul de un an al mamei mele. Era pentru prima dată când mergeam la biserică după mulţi ani de zile. Când s-a terminat Sfânta Liturghie, am mers la pangarul mănăstirii, unde am văzut o carte a Părintelui Paisie. În acea clipă, inima mea a tresărit. Îndată am cumpărat acea carte şi, întorcându-mă acasă, prima mea grijă a fost să o citesc. În clipa când citeam poezia ce era scrisă pe spatele fotografiei, pe care Stareţul o trimisese mamei sale îndată după călugăria sa, ceva s-a schimbat înlăuntrul meu. Am început să plâng cu suspine, inima mi s-a înmuiat şi printre lacrimi spuneam: «Dumnezeul meu, ajută-mă şi pe mine ca pentru rugăciunile Sfântului Stareţ Paisie, să devin monah!». Nu mă gândisem mai dinainte la aceasta, ci cuvintele au ieşit singure.
Lucrul minunat este că acum, dupa şase ani de la acea întâmplare, mă pregătesc să devin monah. În timp ce citeam cartea, am pierdut pentru câteva secunde noțiunea timpului și a spațiului și l-am văzut pe Sfântul Stareţ Paisie ţinând-o de mână pe mama mea. Atunci m-am cutremurat, pentru că ceea ce vedeam mi se părea a fi realitate. Aceasta am povestit-o unui stareţ îmbunătăţit care mi-a spus că aceasta fusese o vedenie adevărată, iar nu o nălucire diavolească. După aceea am început să merg la biserică în fiecare duminică şi în sărbători. Cu puţin înainte de Crăciunul anului 1996, când m-am mărturisit pentru prima dată în viaţa mea, am simţit o bucurie negrăită. Niciodată nu mai simţisem o bucurie atât de mare. Numai Hristos poate aduce pacea în suflet. În luna mai a anului 2002 m-am învrednicit să mă închin la «Panaguda» [n.red. – numele chiliei athonite în care a viețuit o perioadă îndelungată Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul]. În timpul cât am stat acolo, am simţit în repetate rânduri o mireasmă negrăită”.
Sursa: Doxologia.ro