Mărturie ulitoare! Părintele Arsenie Boca este grabnic ajutător! ”La o lună aveam jobul pe care îl cerusem”
Parintele Arsenie Boca
Părintele Arsenie Boca, grabnic ajutător
Când am ajuns pentru prima oară la Mănăstirea Prislop nu știam prea multe despre acest sfânt (încă) necanonizat. Eram abia ”coborâtă cu picioarele pe pământ” căci nu cu mult timp înainte de această vizită mă spovedisem după aproximativ 9 ani. De cum am ajuns acolo m-a surprins energia și liniștea interioară pe care o aveam stând la coadă.
Eu? stând la coadă? Eu niciodată nu aș fi stat la coadă pentru că nu aveam o așa răbdare, în plus era vară și destul de cald, iar soarele ardea cu putere. Când am ajuns în fața mormântului, m-am pus în genunchi și am simțit un miros puternic și înmiresmat care m-a învăluit, simțeam cum intra în interiorul meu și mă liniștea. Nu mai aveam gânduri. Doar lacrimi. Acel miros aducea puțin cu mirul, dar era altceva…După ce mi-au revenit gândurile, l-am rugat să mă ajute în multe greutăți (nu că nu mi-ar fi cunoscut nevoile): să scap de căderile de calciu, să îmi găsesc un job (aveam și pretenții despre cum să fie jobul). La o lună aveam jobul pe care îl cerusem, cu salariu mai mare decât cerusem. De atunci revin mereu cu mare drag la Prislop și încerc să țin calea. Dar ajutorul nu se încheie aici. Soțul meu m-a dus să mă ceară acolo pentru că știa că îmi devenise cel mai îndrăgit loc. Era o zi ploioasă, mohorâtă și culmea, nu era NIMENI. Nimeni la Prislop? Niciun turist, nimic? Cum era posibil? M-a cerut acolo, aproape de mormântul sfântului părinte și în momentul în care am spus DA, s-a oprit ploaia și a ieșit o rază de soare care lumina pe noi. Soțul meu, care se consideră necredincios, a constatat cu uimire acest lucru. Raza aceea de soare ne-a condus până acasă. De jur-împrejur erau nori, iar deasupra noastră era o rază de soare.
Cu drag,
Ioana
(Mărturii de la cititorii noștri)
***
Rugăciune a Părintelui Arsenie Boca:
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine știe din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, și astfel, ținând la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minții, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre și toate împreună au făcut temnița în care Te ținem bolnav, flămând și fără haină, și așa risipim în deșertăciuni zilele noastre, umiliți și dosădiți până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniței în care Te ținem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor și fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino și Te sălășluiește întru noi, împreună cu Tatăl și cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul și mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârșiți suntem, cât ești de aproape de sufletele noastre și cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viața Ta, lumina și bucuria noastră, slavă Ție. Amin.
