Tot aşa, într-o seară, am ajuns cu cursa de nouă şi jumătate în gara Făgăraş, să plec spre Drăgănescu, şi era acolo un grup de femei pe care le-am întrebat:
– Mergeţi la Bucureşti?
Mi-au răspuns că da. Şi-atunci am întrebat:
– Mergeţi la Drăgănescu?
Au zis:
– Nu! Mergem, că avem treabă!
Când am ajuns în Drăgănescu, sigur că şi ele tot acolo mergeau. Tot cu tramvaiul 2, tot cu ce am mers şi eu. Şi când am ajuns, Părintele le-a spus:
– Mă, voi n-aţi venit la mine, mă! Că voi aţi venit cu treabă la Bucureşti…
Au înlemnit ălea!
– Păi, Părinte…
– Măi, dar era o singură femeie! Ce-aţi crezut că vă face? N-aţi văzut că totuşi nu-i de speriat? Nu-i o femeie care să pară periculoasă… După aceea, noi tot mergeam la Mănăstire la Sâmbăta, cât eram acasă. Iar drumul la Sâmbăta îl făceam tot pe jos şi, la un moment dat, Părintele Arsenie, ne-a spus:
– Nu mai e timp de a vă duce pe jos, singure. Nu mai e! Sunt timpuri tot mai grele!
Şi exact aşa a zis:
– Că de venit vine, de ţinut nu ţine mult, de voi va fi cum va fi, dar de copiii voştri va fi grav.
Exact aşa a spus! Şi aşa s-a ajuns astăzi. Vai de copiii noştri, cât sunt de împrăştiaţi printre străini…
Altădată, ne-a zis aşa:
– Mă, să vă duceţi şi să spuneţi la copiii voştri că se va lua apa de pe pământ. Va rămâne izvorul de sus, de la chilie, şi aici, jos.
Unde e izvorul Părintelui Arsenie… Aşa ne spunea:
– Apa din jurul Făgăraşului se va lua.
Şi am întrebat:
– Când se va lua apa, Părinte?
Şi ne-a zis:
– Când va fi voia lui Dumnezeu…
Şi a mai zis:
– Pentru copiii voştri, mă – de câteva ori o tot repetat – va fi foarte greu!
Şi să ştiţi că m-am tot gândit… Nu era de acord să plece copiii din ţară, să se căsătorească cu naţii străine. Asta era ambiţia Sfinţiei Sale şi zicea:
– Mă, să nu se înstrăineze! Şi zicea:
– Iar când se vor închide graniţele, să vină acasă…
Eu l-am întrebat şi pe Preasfinţitul Daniil de copiii aceştia, ai mei, care sunt departe de ţară, dacă să-i chem înapoi. Şi o zis:
– Mă, deocamdată au de lucru… Când n-or mai avea şi n-or avea cu ce trăi, să vină. Dar acum încă mai e… Nu se va întâmpla încă nimic deosebit!
Numai Tatăl Ceresc ştie. Spunea şi Părintele:
– Mă, o să vedeţi! La Dreapta Judecată o să fiu de faţă! Aşa că aşteptăm să ne ducem dincolo, să fie cu noi…
***
Rugăciune către toți Sfinții, pentru mijlocire la Judecata de Apoi
10 Ianuarie
Cine nu va plânge pentru mine, care pentru o desfătare măruntă am disprețuit Împărăția Cerurilor, nesocotind focul cel nesfârșit? Dedându-mă patimilor, mi-am pierdut vrednicia sufletului și m-am făcut asemenea dobitoacelor necuvântătoare.
Mă odihneam oarecând, îmbogățit cu dumnezeieștile dăruiri, iar acum am îndrăgit sărăcia patimilor. M-am înstrăinat de virtuți, plecând în țara cea depărtată a patimilor. Sunt mai mult mort decât viu, și mică este fărâma de viață rămasă în mine.
După ce m-am făcut astfel de bunăvoie, nici ochii nu mai pot să mi-i înalț către Domnul Cel Milostiv. Plângeți, Cuvioșilor și Drepților, pentru mine, cel cuprins de patimi și de păcate. Plângeți, nevoitori ai înfrânării, pentru mine, lacomul cu pântecele și iubitorul de desfătări.
Plângeți, cei milostivi și îngăduitori, pentru mine, cel nemilostiv și amărâtor.
Plângeți, cei ce ați plăcut înaintea lui Dumnezeu, pentru mine, cel ce am făcut placul oamenilor.
Plângeți, cei ce ați dobândit blândețe, pentru mine, cel mânios.
Plângeți, cei smerit cugetători, pentru mine, cel semeț și trufaș.
Plângeți, cei ce ați dobândit neagonisire apostolească, pentru mine, împătimitul de cele materiale și împovăratul de lăcomia averilor.
Plângeți, cei ce ați iubit plânsul și ați urât râsul, pentru mine, cel ce am iubit râsul și am urât plânsul.
Plângeți, cei ce păstrați în cuget Judecata de după moarte, pentru mine, care zic că îmi aduc aminte de Judecată, dar ale cărui fapte arată cu totul alta.
Rugați-vă, Sfinții lui Dumnezeu, pentru sufletul înviforat de toate felurile de patimi: cu ce puteți, ajutați-mi, Sfinții lui Dumnezeu!
Știu că dacă Îl veți ruga pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, din marea bunătății Lui vi se va dărui vouă totul – și după cum El este iubitor de oameni, așa și voi, cei rugați de mine păcătosul, nu treceți ruga mea cu vederea, fiindcă singur n-am îndrăznire, din pricina mulțimii păcatelor.
Lucrul vostru, Sfinților, este să mijlociți pentru păcătoși; al lui Dumnezeu este să-i miluiască pe cei deznădăjduiți.
Rugați-L dar, Sfinții lui Dumnezeu, pe Împărat pentru rob; rugați-L pe Păstor pentru oaie; rugați Viața pentru cel mort, ca să trimită mână de ajutor și să întărească smerit sufletul meu în neputințele lui.
Surse: Părintele Arsenie Boca, Maria Nistor, Gura Văii, Braşov; Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David.
