Galium verum este inflorescenţa galben aurie numită şi „floarea Sfântului Ioan”, care ne fascinează pe întinderea câmpiilor, dar şi în poienile munţilor de prin toate zonele ţării. De departe ai o privelişte plină de flori; apropiindu te însă, rămâi uimit de un detaliu al florii, ale cărei petale sunt aşezate în forma unei cruci. Maica Fevronia de la Mânăstirea Polovragi spune că „acesta este semn al binecuvântării lui Dumnezeu, iar sânzienele sunt plante sfinte, tămăduitoare”. Se recoltează doar după sărbătoarea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul.
Sânzienele sunt cunoscute şi sub numele de drăgaică, iar mireasma puternică de miere face ca fiecare floare să picure nectar binecuvântat. În lumea leacurilor sânzienele sunt foarte apreciate, însă de a lungul anilor au fost utilizate pentru tratarea unor afecţiuni diferite de la o zonă la alta. Astfel, în mânăstirile din Oltenia, preparatele din flori de sânziene erau folosite ca leacuri pentru tratarea herniei şi a frigurilor; în mânăstirile din Moldova, se tratau cu ele bolile de piele şi afecţiuni ale colonului; în mânăstirile din Făgăraş, alinau bolile nervilor şi cele hepatice; în aşezămintele mânăstireşti din Transilvania, cu alifie de sânziene se tămăduiau bolile de oase. Planta este tămăduitoare pe tot parcursul anului, dar se recoltează doar din luna iunie (după 24 iunie, când este sărbătoarea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul) până la jumătatea lunii septembrie.
Un altfel de ceai pentru afecţiuni endocrine, renale şi hepatice
Leacurile obţinute din flori de sânziene acţionează benefic în tratarea mai multor afecţiuni. Ceaiul de sânziene se prepară oarecum diferit faţă de celelalte ceaiuri, dar este foarte eficient in ameliorarea bolilor de ficat, pancreas sau splină. Pentru obţinerea acestuia este nevoie de două linguri cu flori uscate de sânziene, care se macină fin cu ajutorul unei râşniţe. Se iau două linguriţe cu pulbere de sânziene proaspăt măcinată şi se pun la macerat într un pahar cu apă plată sau de izvor, de seara până dimineaţa, apoi se filtrează printr un tifon. Între timp, peste pulberea rămasă se toarnă o jumătate de cană cu apă clocotită, după care aceasta se lasă la infuzat timp de 10 minute. Doar când se răceşte complet se amestecă infuzia cu maceratul, obţinându se o cană cu ceai de sânziene. Acest leac mânăstiresc este cunoscut în întreaga lume, fiind foarte eficient în afecţiunile endocrine, renale şi hepatice. Tratamentul trebuie să dureze o lună de zile, timp în care se vor bea două căni pe zi, cu o jumătate de oră înaintea micului dejun şi a cinei.
Maceratul la rece ameliorează tulburările nervoase şi hormonale
Cel mai eficient remediu naturist pentru tratarea laringitei şi a tulburărilor cauzate de menopauză este tratamentul cu macerat de sânziene. Acest macerat la rece din flori de sânziene (proaspete sau uscate) este la fel de benefic şi în boli ale sistemului nervos precum Alzheimer, epilepsie sau Parkinson. Pentru obţinerea acestui preparat este nevoie de o lingură de plantă uscată, care se lasă la macerat într o cană cu apă rece timp de douăsprezece ore. După acest timp ceaiul se strecoară şi se încălzeşte puţin, cu menţiunea că trebuie să se bea trei căni pe zi în stare naturală, fără nici un adaos de îndulcitori. Pentru obţinerea unor bune rezultate acest remediu trebuie urmat timp de o lună de zile, cu o pauză de două zile după fiecare săptămână de tratament. Datorită saponinelor pe care le conţine, maceratul de sânziene are un efect sedativ uşor, fiind în acelaşi timp antispastic, diuretic, depurativ, dar şi antireumatic şi laxativ. În dereglările prilejuite de tulburările de menopauză, împreună cu maceratul la rece din flori de sânziene, se vor bea şi două căni de infuzie de trei fraţi pătaţi în fiecare zi.
Afecţiuni care se tratează cu sânziene:
Această plantă sfântă, tămăduitoare, tratează uneori până la vindecare mai multe afecţiuni:
bolile sistemului nervos (nevroze, epilepsie, insomnie, vertij, stări de oboseală şi epuizare);
boli digestive (hepatită, calculoză biliară, curăţirea de toxine a ficatului şi a pancreasului, enterite, enterocolite);
bolile renale, genitale (calculoza renală cu eliminarea nisipului şi a deşeurilor toxice din rinichi şi vezica urinară, cistite, tulburări de menopauză şi afecţiuni ale uterului);
tumori ganglionare, noduli tiroidieni, afecţiuni tiroidiene;
cancer al limbii şi al laringelui;
dureri reumatismale şi artrozice.
Mariana BORLOVEANU – lumeacredintei.com