Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa, şi ai călătorit împreună cu cei doi ucenici care mergeau la Emaus, Însuţi, Stăpâne, călătoreşte şi cu copilul acesta, binecuvântând călătoria sa. Trimite-i înger păzitor ca oarecând lui Tobie, ca să-i fie povăţuitor şi să-l păzească nevătămat de toată întâmplarea cea rea, pentru ca să se întoarcă cu pace, sănătos trupeşte şi sufleteşte. Tu, Cel ce niciodată nu Te desparţi de robii Tăi, nu Te despărţi nici de copilul acesta (numele). Tu, Care ai zis: Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor, fii cu acest copil până la ultima lui suflare. Ajută-l să nu cadă în ispita vrăjmaşului şi să se întoarcă din drumul său simţind ajutorul Tău şi cunoscând harul Tău, ca să laude şi să slăvească Numele Tău cel Sfânt. Amin!
***
Unii părinți care se roagă pentru copiii lor pot să spună: „Cât timp trebuie să treacă, pentru că rugăciunile, iată, nu se mai împlinesc? Unde e puterea rugăciunii?”.
Ca să fie auzite rugăciunile noastre, să ne rugăm sfinţilor plăcuţi ai lui Dumnezeu cu credinţă în puterea mijlocirii lor înaintea Domnului, prin cuvinte izvorâte din inimă. Într-adevăr, unele mame care se roagă pentru fiicele lor, nu fără temei, pot să spună: „Cât timp trebuie să treacă, pentru că rugăciunile, iată, nu se mai împlinesc? Unde e puterea rugăciunii?”.
Răspunsul e unul simplu: ori cele cerute de noi nu sunt spre slava lui Dumnezeu, ori nu ne vor aduce folos, ori, în loc de bine, cerem pentru noi înşine ceva care este vătămător pentru trup şi suflet.
Dumnezeu ştie cele de care avem nevoie şi ni le dăruieşte pe acelea care crede că ne sunt de trebuinţă. De aici nu rezultă însă nicicum că e de nefolos să ne rugăm – aşa cum Mântuitorul Însuşi a spus: Cereţi şi vi se va da (Matei 7, 7).
Dragi copile! Fiţi ascultătoare de mamele şi de taţii voştri, de la care primiţi primele mângâieri, dragoste jertfelnică şi ziditoare. Iar dacă voi, femei, aveţi oarece putere, ea este deosebită acolo unde se aprinde scânteia de viaţă; acolo voi sunteţi primele cu faptele voastre.
***
oți avem datoria ascultării de poruncile lui Dumnezeu. Trebuie să vă cinstiți soția, iar soția trebuie să vă cinstească, la rândul ei. Trebuie să fiți deschiși și sinceri, neținând nimic tăinuit unul față de celălalt; și puteți să vă luați la întrecere: cine va face mai mult voia celuilalt. Atunci viața e minunată!
În ceea ce privește copiii, eu nu cred că prin cuvinte se învață sau primesc ei duhul lui Dumnezeu. Am să vă spun o întâmplare. Știu un preot care are trei fii. Niciodată nu le-a ținut „predici” și toți sunt în Biserică acum, unul dintre ei este chiar cleric. Iată cum făcea acest preot: aștepta până se duceau toți la culcare și după ce adormeau, mergea, îngenunchea lângă patul lor și se ruga o vreme, iar astfel duhul rugăciunii tatălui se împărtășea fiilor săi. Niciodată nu le-a ținut lecții, ci vorbea cu Dumnezeu și Dumnezeu grăia inimilor copiilor. Acum unul dintre ei este diacon și ceilalți doi sunt cântăreți în parohia lui.
Uneori, credem că prin cuvinte putem face mare lucru. Însă când vrem să-i ajutăm pe oameni, de multe ori aduce mai multă roadă dacă vorbim cu Dumnezeu și Îl lăsăm pe El să găsească o cale de a grăi inimii lor.
Surse: Arhimandritul Zaharia Zaharou, Lărgiți și voi inimile voastre!, Cum să ne purtăm cu fiica adolescentă – Sfaturi pentru părinţi.