Pe lângă rugăciune și credință în planul de mântuire al lui Dumnezeu, călugării au leacurile lor naturiste cu care se tratează de beteșuguri și boli.
Părintele Elefterie de la Mănăstirea Dervent avea un tratament special pentru durerile de cap, pe bază de tămâie și miere de albine, două din cele mai puternice medicamente ale naturii.
Acest leac trage răul de la nivelul capului, îndepărtează durerile și ajută la vindecarea vaselor de sânge sparte. Nu degeaba se spune despre tămâia că are puterea de a risipi duhurile rele și necurate prin mireasma ei binefăcătoare.
Din punct de vedere terapeutic, tămâia îmbunătățește respirația, induce o stare de calm și pace sufletească, și predispune la rugăciune.
Efectele sale curative sunt însă mult mai complexe. Studiile recente au arătat că această substanță aromată are proprietăți anticancerigene și că distruge celulele canceroase rezistente la chimioterapie.
În medicina populară, tămâia mai este folosită și pentru eliminarea pietrelor la rinichi și fiere, și a chisturilor de pe diferite organe interne.
Tămâie cu miere – rețetă pentru dureri de cap
Se ia o piele de oaie (preferabil proaspăt jupuită) și se întinde pe ea un strat de miere de albine și apoi se presară puțină tămâie zdrobită fin.
Pielea se leagă la cap și se fixează bine. Se lasă până când mierea se usucă de tot.
Indicații terapeutice
– dureri de cap
– sechele rămase după lovituri la cap
– vase de sânge sparte la cap
– cheaguri de sânge la cap
Aceste efecte se datorează proprietăților antiinflamatoare, cicatrizante, antiseptice și sedative ale tămâii.
În scop medicinal, se folosește tămâie naturală, procurată dintr-o sursă sigură, sau de la magazinele naturiste. Pe eticheta produsului trebuie să scrie că poate fi ingerată.
Totodată, dacă folosiți tămâia pentru uz intern, puneți bobul de tămâie pe limbă, fără să atingeți dinții. Nu o țineți mult în gură, deoarece poate distruge smalțul dentar.
Sursă articol:„Leacuri Mănăstirești – Terapii Pentru Trup și Suflet”, Mariana Borloveanu, Ed. Lumea Credinței
***
De ce ardem tămâie
Să puneţi inimă în toate, fie că cereţi ceva lui Dumnezeu, fie că Îi mulţumiţi.
– Părinte, dar tămâia de ce o ardem?
– O aprindem spre slavoslovirea lui Dumnezeu. Îl slăvim şi Îi arătăm recunoştinţă pentru marile Lui faceri de bine săvârşite în toată lumea. Tămâia este şi ea un prinos. Şi după ce o oferim lui Dumnezeu şi Sfinţilor tămâind icoanele, tămâiem după aceea şi icoanele vii ale lui Dumnezeu, adică pe oameni. Să puneţi inimă în toate, fie că cereţi ceva lui Dumnezeu, fie că Îi mulţumiţi. Prin lumânare spun: „Dumnezeul meu, Îţi cer cu toată inima mea să-mi împlineşti o cerere”. Iar prin tămâie spun: „Iţi mulţumesc, Dumnezeul meu, cu toată inima pentru toate darurile Tale. Îţi mulţumesc că-mi ierţi multele mele păcate şi nerecunoştinţa lumii şi nerecunoştinţa mea cea multă!”
Surse: Lataifas.ro; Doxologia.ro.