În fiecare an, la 28 august, Biserica îl cinstește pe Sfântul Cuvios Iosif Isihastul, unul dintre cei mai însemnați nevoitori ai Muntelui Athos din veacul al XX-lea. Prin ucenicii săi, care au dus mai departe învățătura și felul lui de viețuire, așezând-o la temelia unor obști tot mai numeroase, el este socotit pe drept cuvânt principalul lucrător al reînnoirii de astăzi a tradiției rugăciunii inimii în Sfântul Munte.
Copilăria și tinerețea: de la Paros la Pireu
Sfântul s-a născut în anul 1898 în insula Paros, din arhipelagul Cicladelor, în Grecia, primind la Botez numele Francisc. Rămas fără tată încă din anii copilăriei, a plecat de tânăr să muncească în portul Pireu, iar mai apoi a fost chemat sub arme. După încheierea stagiului militar, aflându-se în Atena, a cunoscut un monah aghiorit dintr-o chilie din Kareia și l-a rugat stăruitor să îl ia cu sine la întoarcerea în Athos. Hotărârea lui de a părăsi lumea a fost deplină: și-a împărțit întreaga avere celor săraci și celor din casa sa, pornind fără întoarcere spre Grădina Maicii Domnului.
Căutarea unui povățuitor în Sfântul Munte
A ajuns în Athos la vârsta de 23 de ani, cu inima aprinsă de istorisirile despre marii asceți de odinioară. Dorința lui cea dintâi a fost să afle un părinte duhovnicesc care să îl deprindă cu rugăciunea inimii, însă multă vreme nu a găsit pe nimeni. După o scurtă ședere la Katunakia, lângă bătrânul Daniil, s-a mutat la Vigla, nu departe de peștera Sfântului Atanasie Athonitul. În acest răstimp a cercetat numeroase peșteri și locuri sfințite de nevoința cuvioșilor athoniți.
Într-un sfârșit l-a întâlnit pe Părintele Arsenie, care avea să îi fie tovarăș de nevoință pentru tot restul vieții. Descoperind că amândoi ardeau după aceeași liniștire, au căutat împreună un Stareț încercat și l-au aflat pe Starețul Efrem Dogarul. S-au așezat atunci într-o colibă sărăcăcioasă și năruită de la Schitul Sfântului Vasile. În coliba aceea rămâneau doar în lunile cele mai aspre ale iernii; în restul anului, aproape un deceniu, au viețuit în peșterile de piatră ale stâncilor athonite, hrănindu-se cu puțină pâine uscată și dăruindu-și tot timpul rugăciunii.
Obștea de la Sfânta Ana
În ianuarie 1938, Cuviosul Iosif și Părintele Arsenie au plecat de la Schitul Sfânta Ana Mică într-un loc îndepărtat și ascuns între munți. Acolo au ridicat un paraclis închinat Sfântului Ioan Botezătorul și trei chilii mici. În cei aproape treisprezece ani petrecuți la Sfânta Ana, în jurul bătrânului Iosif se strânseseră deja șapte nevoitori, dornici să deprindă de la el meșteșugul trezviei și al rugăciunii neîncetate.
Nevoința până la capăt și mutarea la Schitul Nou
Sfântul nu și-a îngăduit niciodată vreo ușurare în osteneli, deși sănătatea lui șubredă l-a adus treptat într-o stare de semi-paralizie. Totuși, văzând că ucenicii mai tineri nu puteau răbda asprimea peșterilor, în iunie 1951 a hotărât să mute obștea într-un loc mai lesnicios, la Schitul Nou.
Aici, după puțină vreme, la 28 august 1959, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu ca un adevărat mucenic al nevoinței.
Darurile primite de la Dumnezeu
Pentru jertfa întregii sale vieți, Dumnezeu l-a împodobit cu multe daruri duhovnicești: vederea luminii dumnezeiești, vedenii minunate, înainte-vedere și cunoașterea gândurilor celor care veneau la el. Iar după adormirea sa, Duhul Sfânt a dat mărturie despre sălășluirea Sa în acest ales al Său, căci rămășițele lui au răspândit bună mireasmă.
Moștenirea lăsată Athosului
Deși a trăit ascuns în peșteri și în locuri neumblate, viețuirea Cuviosului Iosif Isihastul a rodit peste măsură. Ucenicii pe care i-a crescut în duhul trezviei au împrospătat viața monahală athonită, iar rugăciunea inimii, pe care el a căutat-o cu atâta osârdie în tinerețe, a devenit prin ei o comoară împărtășită unor obști tot mai mari. Pomenirea lui la 28 august rămâne pentru credincioși o chemare la stăruință în rugăciune, la simplitate și la răbdare în suferință.
Surse
Informațiile au fost consultate din publicațiile oficiale ale Patriarhiei Române: Agenția de știri Basilica.ro (basilica.ro) și cotidianul Ziarul Lumina (ziarullumina.ro).