44
COPILĂRIE CU ȚĂRANI
Mi i dor de țăranii copilăriei
Cu chipuri de sfinți mucenici
Întrupați în bătrîni, uitații bunici
Mi i dor de copilăria mea cu țărani.
Căci în copilăria mea cu țărani
Brazda era scrijelită cu noime afunde
Pogorîte în stirpe de fauri
Meșteri în slove cu nțelesuri plăpînde.
Mi i dor și de carul cu boi, prăvălit pe o rînă
Pe drumul de seară scîrțîind deșelat
Îngînînd molcom o rapsodie română
Pe note domoale, de neuitat.
Ah, îmi pare că ere s au scurs de atunci
Cînd cerul era sorbit aievea din ciuturi
În nopțile plînse duios de privighetori
Cu dimineți mîngîiate alene de fluturi.
de Hrisostom monahul