După pelerinul rus Vasili Barski, care a vizitat Muntele Athos de două ori (1725 și 1744), când împăratul Romanos a ajuns în Sfântul Munte cu Patriarhul Constantinopolului pentru a sfinți nou-construita biserică închinată Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia de la Mănăstirea Xiropotamu, s-a petrecut o minune în momentul în care patriarhul a stropit cu agheasmă locașul de cult. De sub Sfânta Masă a răsărit o ciupercă uriașă cu 40 de rădăcini și 40 de capete, cuprinzând întreaga Sfântă Masă. Aceasta i-a uimit pe toți cei prezenți, care L-au slăvit pe Dumnezeu, deoarece și-au dat seama că minunea a fost săvârșită în cinstea Sfinților 40 de Mucenici. Evenimentul nu a fost unul singular, ci a avut loc în fiecare an cu prilejul prăznuirii Mucenicilor. Barski susține că nu a auzit întâmplarea numai pe cale orală de la călugării mănăstirii, ci a găsit consemnări în manuscrise grecești și bulgărești.
În timpul Împăratului Mihail III Paleologul (1259-1282), o tentativă de unire a fost încercată între ortodocși și romano-catolici la al doilea Conciliu de la Lyon în 1274. Împăratul l-a schimbat pe Iosif și l-a numit pe Ioan Bekkos Patriarh Ecumenic (1275-1282) pentru a susține unirea. Printre cei care s-au opus unirii au fost mai mulți călugări atoniți. Ca rezultat, soldați cruciați au fost trimiși în Sfântul Munte pentru a-i forța să accepte unirea, însă mulți monahi au refuzat și au fost torturați și omorâți. Printre aceștia, mai cunoscuți sunt cei 26 de Mucenici de la Zografu, Sf. Cosma Protosul, precum și mai mulți călugări de la Iviron și Vatoped. Totuși, când cruciații au ajuns la Marea Lavră și la Mănăstirea Xiropotamu, ei au fost întâmpinați cu tămâie, deoarece călugării de aici auziseră ce s-a întâmplat cu frații lor care au refuzat unirea și au fost copleșiți de lașitate. I-au adus în Biserica Sfinților Martiri, unde au săvârșit o liturghie comună, în cadrul căreia, ca semn al obedienței, monahii s-au împărtășit la comun cu unioniștii și cruciații.
Imediat după momentul Sfintei Împărtășanii, un cutremur uriaș a lovit Mănăstirea Xiropotamu. Biserica și zidurile au căzut, precum și multe dintre chilii. Înspăimântați de această întâmplare înfricoșătoare, cruciații au fugit din Sfântul Munte, ceea ce a permis celorlalte mănăstiri să scape nevătămate. Au trecut mulți ani până când biserica Sfinților 40 de Mucenici a putut fi reconstruită, acest lucru fiind realizat abia sub Împăratul Andronic. Totuși, ciuperca miraculoasă nu a mai răsărit niciodată de sărbătoarea lor, pentru că monahii de aici au dat „cele sfinte câinilor”. Locul de sub Sfânta Masă a rămas gol, în amintea minunii ce se petrecea anual și pentru a-i atenționa pe călugării de aici să nu mai trădeze niciodată credința ortodoxă.
sursa: JohnSanidopoulos.com