Mărturia: frică și decizie în tinereță
Centrul Sfintei Elena din București, care oferă consiliere în criza de sarcină, a inițiat o serie de mărturii video finanțate prin crowdfunding. Una dintre ele aparține unei femei care, la vârsta de 19 ani, s-a decis pentru avort. Astăzi, cu zeci de ani mai târziu, ea mărturisește că acea alegere a fost guvernată de frică și lipsa unui cuvânt bun din partea cuiva care să-i dea încredere.
„Frica m-a blocat”, povestește femeia. „Am luat această decizie din frică și așa am rămas, blocată în ea”. Ea recunoaște că la 19 ani nu era o vârstă imposibilă pentru maternitate. „Puteam foarte bine să-l fac, puteam foarte bine să-l cresc, mai ales că aș fi avut ajutorul părinților mei”. Lucrul care a lipsit atunci, spune ea, a fost pur și simplu încurajarea, încrederea că se poate. „Cred că atunci mi-a lipsit încurajarea cuiva, pur și simplu cineva care să-mi dea încredere că se poate, că nu e nimic grav”.
După avort: golul și disocierea
În ziua procedurilor, femeia trăiește ceva neobișnuit și înfricoșător. „Mă vedeam de sus și voiam să nu fiu eu”, povestește ea. Este o stare de dedublare, de desprindere de sine, ca și cum sufletul se retrage pentru a nu confrunta realitatea. „Am putut să trec doar cu un fel de dedublare, ca și când nu eram eu”.
Trezirea a fost devastatoare. „Când m-am trezit a fost îngrozitor și următoarele zile au fost foarte grele – nu fizic, ci psihic”. Nu s-a așteptat la această povară sufletească. Dar cel mai grav moment vine când conștientizează cu claritate ce s-a întâmplat: „Când am coborât de pe masă, am văzut în tăviță o urmă de carne. Și în momentul acela m-a fulgerat îngrozitor, am conștientizat că era un om – omul meu”.
După aceasta urmează o perioadă de îngrăpare a durerii. „După ce am făcut, am simțit un gol imens în mine și nu prea mai eram ok eu cu mine. Dar am îngropat… și trecem mai departe peste ele”, spune femeia. Însă acesta nu este un umbraci adevărat – este doar o mască, o suprafață liniștitoare sub care sufletul rănit continuă să sângereze.
Perspectiva Bisericii: lepădarea de prunci și păcatul grav
Conform învățăturii Bisericii Ortodoxe, avortul este o formă de lepădare de prunci, un păcat deosebit de grav care atentează la viața și la darul divin al creației. Totuși, Biserica nu condamnă persoana fără speranță de iertare. Păcatul este rău, dar milostivirea lui Dumnezeu și mila Bisericii sunt mai mari decât orice culpabilitate umană.
Consecințele avortului asupra mamei sunt cunoscute și documentate: traumă psihică profundă, sentiment de vinovăție persistent, uneori simptome de depresie și anxietate, rupturi în relații și o rană spirituală care se putrezește sub tăcere. Femeia din mărturie a trăit acest lucru: gol imens, pierderea de sine, incapacitate de a se reconcilia cu propriile acțiuni.
Calea vindecării: spovedania și pocăința
Pentru femeile care au suferit prin avortul și își resimț rănile sufletești, Biserica oferă calea deschisă a pocăinței. Sfânta Taină a Spovedaniei este locul unde suferința poate fi mărturisită, iar păcatul poate fi curățit prin harul lui Dumnezeu. Un duhovnic înțelept poate oferi și canonul potrivit, rugăciuni de tămăduire și interesiune pentru pruncii nenăscuți.
Drumul vindecării trece prin Sfânta Liturghie, prin ruga frecventă, prin milostenie și prin iertarea de sine. Această mărturie arată că chiar și după decenii, o femeie poate ajunge la înțelepciune și la recunoașterea adevărului. Și înțelepciunea aceasta nu este condamnare, ci o cale de reintegrare spirituală.
Mesajul pentru acum: nădejde și apel
Femeia din mărturie are un cuvânt de sfat pentru orice fată care se confruntă cu o sarcină neprevăzută: „Poți să dai un telefon și să vorbești cu cineva care să te sfătuiască. Poți să mergi undeva la un centru de consiliere, unde găsești oameni care vor să te sprijine și îți dau încrederea că poți să mergi pe acest drum”. Ea spune că la aceste centre femeile primesc îndrumarea de care au nevoie din toate punctele de vedere – psihologic, medical, și chiar uneori sprijin financiar.
Pentru femeile care, ca ea, au făcut deja alegerea avortului și poartă povara tăcerii, mesajul este la fel de clar: vindecirea și iertarea sunt posibile. Sfânta Taină a Spovedaniei stă deschisă. Un duhovnic apropiat poate deveni călăuza pe drumul reîntregirii sufletești. Nu este niciodată prea târziu pentru pocăință și pentru mila lui Dumnezeu.
Surse
Mărturie publicată de Centrul Sfintei Elena, București, și preluată de stiripentruviata.ro. Învățătura Bisericii Ortodoxe asupra avortului și pocăinței: Basilica.ro și Ziarul Lumina.