Pregătirea unui palat pentru Împăratul ceresc
Dumnezeu, voind să Se arăte pe pământ și să trăiască în mijlocul oamenilor, a pregătit mai întâi o locuință vredincă pentru gloria Sa. Asemenea împărații pământești care și-au ridicat palaturi de frumusețe și prețiozitate în cetățile pe care le vizitau, și Împăratul ceresc și-a pregătit o locuință desăvârșită. Această locuință este Preasfânta Fecioară Maria, care se ridică ca o clădire nefăcută de mâini omenești, construită de însăși Înțelepciunea divină.
În vremea Legii vechi, atunci când Dumnezeu a vrut să locuiască în Ierusalim, împăratul Solomon I-a zidit un templu preasfrumos. Această casă a fost ridicată din materiale prețioase – pietre alese, lemne mirositoare de cedru și chiparos din Liban, și aur pur. Zidurile ei erau ornate cu heruvimi și cu o mulțime de plante și flori. Deși era amplă și frumoasă, templul nu putea cuprinde în întregime pe Dumnezeu cel neîncăput. Dar în vremea Noului Testament, Cel Prea Înalt și-a ales să locuiască nu într-o clădire făcută de mâini omenești, ci într-un trup pur și sfânt – trupul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Materialele prețioase din care s-a zidit această casă
Din ce fel de materiale prețioase s-a construit acest palat al Împăratului slavei? Preasfânta Fecioară s-a născut din neamul împărătesc, fiica sfântului Ioachim, care se trăgea din neamul lui Natan, fiul lui David. Prin tată, Maria era din rădăcina împărătească care a biruit asupra vrăjmașului prin piatra lui David. Prin mamă, Preasfânta Fecioară era din neamul preotesc, fiica sfintei Ana, care era din neamul lui Aaron, deci din linia arhierească.
Părinții ei, sfântul Ioachim și sfânta Ana, au trăit în curăție și cuvioșie deplină, păzind nestrămutate poruncile Domnului. Viața lor curată și plină de evlavie a fost mai prețioasă decât tot aurul și argintul, mai cinstitoare decât orice piatră scumpă. Prin răspunsurile lor credincioase și prin dorința lor sfântă, au răsărit din pântecele lor viztieria fecioriei – pe Fecioară care a fost fecioară cu mintea, cu sufletul și cu trupul, atât dinainte de naștere, cât și după, rămânând fecioară pururea.
Locul și semnificația nașterii
Preasfânta și Binecuvântata Fecioară s-a născut într-un loc mic și necinstitore, în Nazaret, o cetate din Galileea, aflată sub Capernaum, care era puțin cunoscut și cu locuitori defăimuți. Aici, Domnul a arătat o învățătură profundă: ceea ce este înalt și mândru în ochii oamenilor este urâciune înaintea Lui, în timp ce ceea ce este smeri și trecut cu vederea este înalt și cinstitor în Său veghea.
Sfântul Ioan Damaschin mărturisește cu cuvinte pline de reverent că din pântecele părinților sfând Ioachim și Anei s-a născut o Fecioară fără de prihană, mai înaltă decât toți îngerii. Aceasta este Crinul care a crescut în mijlocul spinilor, din rădăcină împărătească de bun neam. Prin Ea, împărăția și preotocratia s-au îmbogățit cu daruri duhovnicești nesfârșite.
Surse
Articolul de față este întocmit în conformitate cu materialele și înțelepciunea transmise de Basilica.ro și Ziarul Lumina (ziarullumina.ro), instituții oficiale ale Patriarhiei Ortodoxe Române, care păstrează și răspândesc tradițiile Bisericii Ortodoxe.