Viața și mărturisirea lui Longhin
Sfântul Mucenic Longhin a fost un sutaș din Capadocia care s-a aflat sub autoritatea lui Pilat. Destinul său s-a schimbat fundamental în ziua răstignirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Fiind pus să slujească la sfintele patimi și la răstignire, Longhin a fost martor la minunile care s-au întâmplat atunci: cutremurul pământului, întunericarea soarelui, deschiderea mormintelor și învierea morților. Aceste evenimente l-au convins că Hristos este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu.
Conform unor relatări tradiționale, Longhin a fost cel care a împuns cu sulița în coasta Mântuitorului pe cruce. Din sângele și apa care au curs, el a primit tămăduire pentru ochii săi bolnavi. După ce trupul Domnului a fost îngropat, Longhin a fost din nou pus de Pilat să păzească mormântul. Când Hristos a înviat din mormânt cu mare slavă, iar îngerul Domnului a prăvălit piatra, Longhin și alții doi ostași au crezut desăvârșit în învierea lui Hristos și au devenit propovăduitori ai acestei mari minuni.
Refuzul de a tăinui adevărul
Arhiereii evrei și-au pus plan: au corupt ceilalți ostași cu argint pentru a răspândi minciuna că ucenicii au furat trupul Domnului din mormânt. Însă Longhin a refuzat pe vehemență plăcile și darurile lor. El și-a continuat mărturisirea deschisă că Iisus Hristos este adevăratul Dumnezeu. Această neclintire a stârnit furia arhiereilor și a lui Pilat, care și-au îndreptat toată ura pe care o aveau pentru Hristos acum împotriva lui Longhin.
Zavistnicii căutau prilejul și motivul ca să-l pedepsească, dar Longhin era mai bătrân și mai respectat, fiind binecunoscut chiar de Cezar. Trezând-se la periculul care-l pândea, Longhin a ales să abandoneze cu voia sa dregătoria ostășească, haina și brâul militar. Împreună cu doi prieteni care partajau aceeași devoțiune pentru Hristos, el s-a depărtat de Ierusalim și s-a retras din rândul evreilor. Primind botezul de la Sfinții Apostoli, cei trei s-au îndreptat către Capadocia.
Apostolul Hristosului în Capadocia
În Capadocia, Longhin și-a continuat rodnicia apostolică. Prin cuvântul și viața sa, el a propovăduit învățătura despre Hristos și a adus mulți din rătăcire la credința adevărată. S-a retras în satul tatălui său, unde a petrecut zilele într-o viață de post și rugăciune neîncetată.
Adunarea evreilor din Ierusalim a aflat despre succesul misionar al lui Longhin în Capadocia și s-a umplut de ură și zavistie. Arhiereii și bătrânii au mergat la Pilat cu daruri și l-au rugat să trimită vești către Cezarul Tiberiu, acuzând pe Longhin că s-a lepădat de dregătoria imperială, se retrage de la stăpânirea romană și tulbură poporul. Pilat, sedus de darul evreilor, a scris împotriva lui o scrisoare plină de calomnii și a trimis-o la Cezar, însoțită de mult aur pentru a-și asigura condamnarea.
Martirizarea și curajul sfântului
Cezarul a răspuns cu porunca de moarte: Longhin urma să fie decapitat ca trădător al Imperiului. Pilat a trimis ostaș în Capadocia cu sarcina să-l taie capul lui Longhin și celui doi prieteni ai lui, iar trupurile să fie aduse în Ierusalim ca mărturie a morții lor.
Când trimișii Pilatului au ajuns în Capadocia, căutau cu atenție pe Longhin. Însă sfântul, plin de Duhul lui Dumnezeu, a cunoscut dinainte ce urma să se întâmple, căci i s-a descoperit cunoașterea coronei mucenicului care-l așteptava. A ieșit însuși în întâmpinarea lor. Plini de teamă că nu cumva să-l piardă, ostaşii nu l-au recunoscut și i-au spus că caută pe Longhin pentru a-l cinstit. Sfântul, cu dragoste, i-a invitat la casa sa, oferindu-le ospăț bogat. După ce s-a înserarea și oaspeții s-au înveseli cu vin, au dezvăluit scopul adevărat al venirii lor: să-i taie capul pe Longhin și pe cei doi tovarăși.
Aflând de planul de moarte al prietenilor săi, Longhin a trimis în grabă după ei, fără a-i revela ostaşilor adevărul. Toată noaptea s-a rugat înaintea lui Dumnezeu, pregătindu-se cu inima curată pentru martiriu. A doua zi, când ostaşii s-au grăbit să pornească, Longhin le-a spus că va arăta pe acela pe care îl caută. Ieșind în întâmpinarea prietenilor săi, i-a sărutat pe ei ca pe frații în Hristos, anunțând că se apropie veseelia mucenicului și a plecării lor către Împărăția cerurilor.
Moștenirea unui martir
Prin sacrificiul lor, Longhin și cei doi tovarăși au dovedit înaltul preț pe care l-au pus pe adevărul evangelical și pe mărturisirea lui Hristos. Refuzul de a tăinui învierea, curajul de a abandona toată ușurința materială și demnitatea, și mai ales gata-dinadinsul de a se oferi pentru Hristos sunt semne ale unei înainte credinței și al unui suflet plin de dragoste pentru Tatăl ceresc.
Sfântul Mucenic Longhin rămâne pentru credincioșii ortodocși un model vie de mărturia nestrămutată în Evanghelia lui Iisus Hristos. Prin trecerea lui din moarte la viață eternă în ziua mucenicului (16 octombrie), Église noastră cinstește memoria acestui om care a ales să moară mai curând decât să trădeze adevărul pe care însuși l-a văzut și încercat.
Surse
Articolul a fost redactat pe baza unor surse tradiţionale ale Patriarhiei Române, cu consultarea materialelor de pe Basilica.ro și din publicațiile Ziarului Lumina (ziarullumina.ro), organe oficiale ale transmiterii învățăturii ortodoxe și a vieților sfinților.