Viața și chemarea la vie monahală
Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian s-a născut la 7 octombrie 1912 în Cuconeștii Vechi, județul Bălți. La o vârstă fragedă, cu inima plină de dor pentru viața duhovnicească, a pășit în anul 1926 în Schitul Rughi din Soroca. Aici a pus temeliile unei formări profunde, urmând între 1928 și 1932 cursurile de cântăreți bisericești la Mănăstirea Dobrua-Soroca.
La 25 decembrie 1937, a fost tuns în sfanta rasă a monahismului, iar pe 6 august 1939 a primit sfânta hirotonire de ierodiacon la catedrala din Bălți. Formarea sa duhovnicească s-a completat cu studiile de la Seminarul monahal al Mănăstirii Cernica, pe care le-a încheiat în 1940.
Daruri duhovnicești și întrebuințare talentelor
Dumnezeu îl înzestrase pe cuviosul Sofian cu darul artei picturii. Astfel, între 1940 și 1945 a studiat la Academia de Arte Frumoase din București, iar simultan, în perioada 1942-1946, a absolvit și Facultatea de Teologie din București, demonstrând astfel o devotament remarcabil faţă de cunoașterea teologică și arta religioasă.
În 1945, a fost hirotonit ieromonah și încredințat slujbei la Mănăstirea Antim din București, care avea să devină locul vieții sale. În această mănăstire s-a integrat cu devoțiune în viața comunitară și în mișcarea cultural-duhovnicească „Rugul Aprins”, grupare de seamă care între 1945 și 1950 a reunit pe cei mai luminoși reprezentanți ai clerului și intelectualității creștine laice.
Starețul și duhovnicul Bucureștilor
Cuviosul Sofian a îndurat responsabilități importante: a fost numit stareț la Mănăstirea Antim în perioada 1950-1958, iar apoi la Mănăstirea Plumbuita. Energiile sale s-au canaliza și în pictarea unor biserici, precum și în slujba duhovnicească la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț, unde a fost profesor.
Mărturisirea și încercările
În anul 1958, pentru activitatea sa în cadrul mișcării „Rugul Aprins”, care era privită cu suspiciune de autoritățile comuniste, sfântul a fost condamnat la muncă silnică. După șase ani de suferință, decretul general de grațiere din 1964 i-a restituit libertatea.
Cuviosul Sofian s-a întors la Mănăstirea Antim, locul dragostei sale, unde pârgă până la sfârșitul pământesc a exercitat cu blândețe și dăruire slujba de duhovnic spiritual. Sute de credincioși au găsit la el îndrumarea și mântuirea sufletelor, motiv pentru care Biserica și poporul l-au cunoscut drept „Duhovnicul Bucureștilor”.
Canonizarea și pomenirea sfântului
Sfântul Cuvios Sofian a plecat către Domnul pe 14 septembrie 2002 și a fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani. După mai bine de două decenii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat la onoruri de sfânt în anul 2024, proclamând data de prăznuire a acestuia pe 16 septembrie, alături de alți cincisprezece mărturisitori din secolul trecut. Ceremonia de proclamare a canonizării celor șaisprezece sfinți a fost solemnă și plină de slavă pentru Dumnezeu, având loc pe 4 februarie la Catedrala Patriarhală din București, cu prilejul aniversării a o sută de ani de patriarhat românesc. Cuviosul Sofian rămâne un exemplu wszechstronny al vieții duhovnicești și martiricum prin mărturia sa fidelă în timpuri grele.
Surse
Acest articol s-a întocmit pe baza materialelor puse la dispoziție de Basilica.ro și Ziarul Lumina (ziarullumina.ro), instituții oficiale ale Patriarhiei Române, care păstrează și diseminează informațiile referitoare la viețile sfinților și tradițiile creștine ortodoxe.