Viața și formarea duhovnicească
Binecredinciosul voievod Neagoe Basarab s-a născut în ultimul sfert al veacului al XV-lea, probabil în 1481 sau 1482, dintr-o familie de prestigiu – tatăl său din neamul Basarabilor, iar mama din familia Craioveștilor. Fiind unul dintre cei patru copii ai părinților săi, a crescut sub influența credincioaselor învățături materne și a înțeles din fragedă vârstă valorile vieții creștine.
Formarea duhovnicească a viitorului voievod s-a desfășurat la Mănăstirea Bistrița din Oltenia, ctitorie a străbunicilor săi, unde a găsit o adevărată școală de viață bisericească. Prin planul lui Dumnezeu, în acele vremuri la această mănăstire se retrasese marele patriarh Nifon al Constantinopolului, chemat în Țara Românească de voievodul Radu cel Mare în jurul anului 1502, pentru a reorganiza viața bisericească. De la această demnă purtătoare de cuvânt al Evangheliei, Neagoe a învățat taina rugăciunii isihaste, evlavia autentică și trezvia sufletului, precum și întreaga doctrină și înțelepciune creștină, dobândind o foarte înaltă dezvoltare duhovnicească.
Domniile și activitatea politică
Dumnezeu a ales ca în anul 1512 pe iubitorul de Hristos, Neagoe, să-l ridice la demnitatea de Domnitor și Voievod al Țării Românești. Înzestrat cu daruri intelectuale deosebite și cu o cultură teologică vastă, el a desfășurat o activitate politică orientată către binele țării. A încurajat dezvoltarea meșteșugurilor și comerțului, iar pe plan diplomatic a căutat să construiască relații de prietenie cu vecinii săi, în special cu Ungaria.
Cu viziune de statist, Neagoe a încercat să stabilească contacte diplomatice cu Veneția și Roma, dorind chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuând obiectivele politice ale lui Ștefan cel Mare, a muncit să formeze o coaliție a statelor răsăritene pentru a se opune expansiunii otomane. În 1517, a cerut și a obținut de la Patriarhia ecumenică canonizarea învățătorului său, patriarhul Nifon. În 1519, alături de Ștefan al IV-lea al Moldovei, a trimis o ambasadă la Vatican, semnalând disponibilitatea să participe la o expediție creștină comună, deși Țara Românească a rămas vasală Imperiului Otoman pe toată perioada sa de domnie.
Opera duhovnicească și moștenirea culturală
Voievodul a arătat o evlavie deosebită pentru Biserică prin donații generoase acordate mănăstirilor ortodoxe din Țara Românească și din întregul spațiu balcanic. În vremea sa a fost ridicată Mănăstirea Curtea de Argeș, edificiu care a ajuns să păstrească și sfintele moaște ale voievodului.
Cea mai vie moștenire a lui Neagoe rămâne lucrarea intitulată Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, prima creație de valoare universală a literaturii române – un adevărat testament duhovnicesc, pedagogic, filosofic și enciclopedic care a rămas vie în memoria poporului și în tradița ortodoxă.
Canonizarea
Recunoscând viața și opera acestui domnitor pios, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din 8-9 iulie 2008, a hotărât canonizarea Sfântului Voievod Neagoe Basarab. Proclamarea oficială a canonizării a avut loc pe 26 octombrie 2008, la Catedrala Patriarhală din București.
Surse
Articolul a fost redactat pe baza informațiilor din arhivele Basilica.ro și Ziarul Lumina (ziarullumina.ro), instituții oficiale ale Patriarhiei Ortodoxe Române.