În ceata sfinților ierarhi români, Sfântul Varlaam, Mitropolitul Moldovei, strălucește ca un păstor smerit și cărturar luminat, care a pus temelii trainice culturii bisericești în limba română. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește în fiecare an la 30 august, mulțumind lui Dumnezeu pentru darul unui ierarh care a slujit deopotrivă altarul și cuvântul.
Obârșia și tinerețea
Sfântul Varlaam s-a născut în satul Bolotești, din ținutul Putnei (județul Vrancea de astăzi), într-o familie de răzeși credincioși, primind la Botez numele de Vasile. Din tinerețe a fost atras de viața duhovnicească și a intrat în obștea Mănăstirii Secu, ctitorie a vornicului Nestor Ureche, așezământ vestit prin rânduiala sa monahală și prin dragostea pentru carte.
Aici a deprins deopotrivă nevoința ascetică și învățătura, însușindu-și limba slavonă și cunoașterea scrierilor patristice. Prin viețuire curată și prin înțelepciune, a fost rânduit mai târziu egumen al Mănăstirii Secu, purtând grijă de obște cu blândețe părintească.
Ucenic al rugăciunii și slujitor al Bisericii
Încă înainte de a ajunge mitropolit, ieromonahul Varlaam era cunoscut și prețuit de domnii Moldovei pentru curăția vieții și pentru priceperea sa. A fost trimis în misiuni bisericești și a avut legături cu marile centre ortodoxe ale vremii, cunoscând îndeaproape frământările pricinuite de propaganda protestantă care pătrundea în Răsărit.
Râvna sa pentru tălmăcirea în limba română a scrierilor de folos sufletesc s-a arătat de timpuriu: a tradus din slavonă lucrări de învățătură duhovnicească, dorind ca poporul credincios să înțeleagă cele ce se citesc în biserică și în casele creștinilor.
Mitropolit al Moldovei (1632)
În anul 1632, smeritul egumen de la Secu a fost ales Mitropolit al Moldovei, slujire pe care a purtat-o vreme de aproape un sfert de veac. Păstoria sa s-a împletit cu domnia lui Vasile Lupu (1634–1653), voievod râvnitor pentru Ortodoxie, care a sprijinit lucrarea culturală și misionară a Bisericii.
Sub îndrumarea Mitropolitului Varlaam s-a întemeiat, cu ajutorul domnesc și cu sprijin venit de la Kiev, prima tipografie din Moldova, așezată la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași. Tot aici a luat ființă și școala de la Trei Ierarhi, așezământ de învățătură pentru tinerii care aveau să slujească Biserica și țara.
Cazania de la 1643
Rodul cel mai cunoscut al lucrării sale este „Carte românească de învățătură”, tipărită la Iași în anul 1643 și rămasă în conștiința poporului sub numele de Cazania lui Varlaam. Este prima carte tipărită în Moldova și una dintre cele mai însemnate cărți ale culturii române vechi.
Cazania cuprinde tâlcuiri la Evangheliile duminicilor de peste an și la praznicele împărătești, precum și cuvinte la sărbătorile sfinților. Scrisă într-o limbă românească limpede, curgătoare și frumoasă, ea a fost citită vreme de secole în bisericile din toate ținuturile românești — din Moldova, din Țara Românească și din Transilvania — devenind o punte de unitate a limbii și a credinței. În predoslovie, ierarhul se adresează „iubiților cetitori” cu dragoste părintească, arătând că a purces la această osteneală pentru folosul sufletesc al întregului neam.
Sinodul de la Iași (1642) și apărarea dreptei credințe
În anul 1642 s-a desfășurat la Iași, în vremea păstoririi Sfântului Varlaam și cu sprijinul domnitorului Vasile Lupu, un sinod cu participare a reprezentanților mai multor Biserici Ortodoxe, în cadrul căruia a fost examinată și aprobată Mărturisirea de credință ortodoxă a Mitropolitului Petru Movilă al Kievului, fiu de domn moldovean. Acest sinod a avut o însemnătate deosebită pentru întreaga Ortodoxie, ca răspuns la învățăturile străine care se răspândeau atunci.
În același duh de apărare a credinței, Mitropolitul Varlaam a alcătuit și tipărit în anul 1645 „Răspunsul la Catehismul calvinesc”, scriere în care combate, cu temeiuri scripturistice și patristice, învățăturile calvine răspândite printre românii ardeleni. Prin acest gest, ierarhul Moldovei s-a arătat păstor nu doar al turmei sale, ci și al fraților de peste munți.
Retragerea la Secu și adormirea
După încetarea domniei lui Vasile Lupu, în anul 1653, Mitropolitul Varlaam s-a retras la mănăstirea în care își începuse nevoința, Mănăstirea Secu, unde și-a petrecut ultimii ani în rugăciune, liniște și smerenie. Aici a adormit în Domnul în anul 1657, fiind îngropat în biserica mănăstirii.
Canonizarea și cinstirea
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 2007 trecerea Mitropolitului Varlaam în rândul sfinților, iar proclamarea solemnă a canonizării a avut loc în anul 2008. Ziua de pomenire a fost rânduită la 30 august.
Moaștele Sfântului Ierarh Varlaam se află la Mănăstirea Secu, din județul Neamț, unde credincioșii vin să se închine și să ceară mijlocirea sa. Prăznuirea de la 30 august adună la Secu numeroși pelerini, care cinstesc pe cel ce a dăruit neamului românesc cuvântul Evangheliei în limba părinților.
Învățătura vieții sale
Viața Sfântului Varlaam ne arată că sfințenia nu se desparte de osteneala pentru aproapele: din chilia mănăstirii a ieșit un cuvânt care a hrănit generații întregi de creștini. Smerit ca monah, statornic ca apărător al dreptei credințe și darnic ca dascăl al neamului, el rămâne pildă pentru toți cei care slujesc Biserica prin cuvânt și prin faptă.
Sfinte Ierarhe Varlaam, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Surse
Basilica.ro — Agenția de știri a Patriarhiei Române; Ziarul Lumina (ziarullumina.ro) — cotidianul Patriarhiei Române.