Minunea Sfântului Serafim de Sarov

Această întâmplare a fost povestită de o familie ortodoxă greacă, evlavioasă, care locuiește actualmente în Anglia. Cu prilejul unei vizite la locurile sfinte din Grecia, în timp ce se aflau în peninsula Cassandra, s-au oprit în drum la o biserică de acolo. Era vorba de o biserică grecească obișnuită, dar ceea ce i-a surprins pe membrii acestei familii era evlavia evidentă față de Sfântul Serafim de Sarov. Pe lângă o icoană mare a Sfântului, se mai găsea acolo și o raclă cu o părticică din moaștele Sfântului. Au mărturisit că în Grecia majoritatea oamenilor au evlavie la acest Sfânt rus, unii oameni simpli chiar crezând că Sarov este o regiune a Greciei.

Un preot slujitor la această biserică le-a povestit circumstanțele în care s-a ridicat lăcașul închinat Sfântului Serafim.

Părintele paroh al bisericii se numea Nectarie, era un preot grec și fusese trimis să facă ascultare la Mormântul Sfânt din Ierusalim. Ascultarea lui consta în organizarea orarului de desfășurare a slujbelor pentru diferitele comunități ortodoxe. Exista și un timp rezervat călugărițelor ruse, în care acestea veneau să cânte și să citească acatiste.

Într-una din zile, părintelui Nectarie i se păru că timpul alocat călugărițelor ruse era prea lung, astfel încât hotărî să reducă acest timp la aproape jumătate. Încercarea călugărițelor de a contesta această decizie nu a avut nici un efect, ele trebuind să se conformeze, pentru a nu pierde complet dreptul de a se ruga acolo.

Chilia în care părintele Nectarie se odihnea noaptea era situată la etajul al doisprezecelea al clădirii de lângă biserică. În acea noapte nu mai rămăsese nimeni în biserică să se roage, toate ușile fiind încuiate. Brusc, s-a auzit o bătaie ușoară la ușa camerei sale. Părintele Nectarie era foarte surprins. Cine ar fi putut fi? A deschis ușa, nefiindu-i frică, gândindu-se că probabil cineva rămăsese în biserică, din greșeală… În fața lui se înfățișă un bătrân cu părul grizonant, a cărui figură nu-i era familiară. Acesta îndreptă un deget mustrător spre părintele Nectarie și-i ceru să nu-i necăjească fiicele. Deși mustrarea era zisă în limba greacă, părintele nu putea pricepe înțelesul acestor cuvinte. Mustrarea mai fu repetată o dată, apoi bătrânul stareț dispăru în întunericul culoarului. Părintele Nectarie a făcut încă o dată un tur al bisericii, dar negăsind pe nimeni, se întoarse în chilia sa să se odihnească.

Dimineață, părintele era aproape sigur că avusese un vis. Dar când călugărițele ruse au venit la biserică și după ce și-au așezat micile lor icoane și au început să se roage, inima părintelui a tresărit. Pe una dintre icoane era zugrăvit chipul starețului bătrân care i se arătase cu o noapte înainte. Încă o dată îi răsună în urechi aceeași voce, spunându-i să nu-i necăjească fiicele. În acel moment, părintele Nectarie a îngenunchiat în fața icoanei Sfântului Serafim și a sărutat-o cu evlavie, aflând de la călugărițe numele acestui Sfânt despre care înainte nu știa nimic. Apoi le-a redat călugărițelor timpul inițial de rugăciune în biserica Sfântului Mormânt.

La puțin timp după aceasta, în viața părintelui Nectarie s-a întâmplat un alt lucru neobișnuit. Un episcop rus bătrân a venit la biserica Sfântului Mormânt și s-a rugat îndelung, până târziu, astfel încât părintele Nectarie l-a poftit ulterior să se odihnească în chilia sa. I-a dat episcopului patul său, intenționând să se odihnească pe o canapea. Dar bătrânul nu a închis un ochi în noaptea aceea, rămânând așezat în fotoliu și rugându-se cu metania. Părintele Nectarie se simți stânjenit să doarmă, astfel încât rămase să privegheze toată noaptea cu metania sa.

La câteva zile, primi în dar de la acel episcop un pachet în care se afla o părticică din moaștele Sfântului Serafim de Sarov. Recunoștința părintelui Nectarie a fost nemăsurată. Câtă milă îi arătase Sfântul, cât de repede îi iertase greșeala și cum l-a binecuvântat în chip minunat! Așadar, în acel moment a făcut făgăduința ca de îndată ce își va termina ascultarea la Mormântul Sfânt și se va întoarce în Grecia, va construi o biserică închinată Sfântului Serafim de Sarov. Și a construit această biserică în peninsula Cassandra, așezând în ea spre închinare moaștele Sfântului, pe care le primise spre slava lui Dumnezeu și a sfinților Săi!

Sursa: Doxologia.ro.

Lasă un comentariu

Cumpără o carte:


Cele mai frumoase rugăciuni


Când copilul nu ascultă


Pollyanna, jocul bucuriei


Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”


Cum să biruim frica


Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii


Învăţături despre mersul la biserică


Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni


Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune


Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească


Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte

Cumpără o carte:


Cele mai frumoase rugăciuni


Când copilul nu ascultă


Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”


Cum să biruim frica


Învăţături despre mersul la biserică


Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni


Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească


Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte


Pollyanna, jocul bucuriei


Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii


Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune