Povara unui păcat răspândit în rândurile credincioșilor
Dintre noi, cei care am crezut deja în Dumnezeu, mulți au căzut într-o greșeală grea în trecut. Unii au săvârșit singuri fapta aceasta, alții s-au făcut părtași la ea din ușurință de cuvânt, iar unii chiar de mai multe ori. Nechibzuința și deznădejdea au împins pe mulți oameni credincioși la o decizie care va marca sufletul pentru toată viața. Avortul – lepădarea de prunci – nu este o cădere ușoară de care ne putem lepăda ușor. Este o faptă care atrage cu sine o vinovăție adâncă, un gol sufletesc și o dorință arzătoare de îndreptare.
Până nu demult, Bisericii îi era greu să înțeleagă cum credincioșii, cărora le-au fost dați copiii ca dar sfânt de la Dumnezeu, au putut să se ridice împotriva acestei daruri și să-l lepede. Vechile canoane ale Bisericii, purtătoare ale înțelepciunii părinților spirituali, prevedeau pentru o asemenea faptă excomunicarea, lipsirea de Sfânta Împărtășanie, timp de douăzeci de ani, la fel ca pentru cei ce săvârșiseră omor.
Rigoarea canoanelor și mila Bisericii contemporane
Viaţa contemporană s-a schimbat. Durerile oamenilor s-au multiplicat, încurcăturile iau forme noi, iar presiunile sociale și economice se abat greu asupra familiilor. In aceste circumstanțe, Biserica nu excomunică pe nimeni, ci cheamă la pocăință. Este o chemă către vindecare, către restaurarea legăturii rupte cu Dumnezeu și cu propria conștiință. Totuși, chemarea aceasta nu este o ușurare a viny – este o oportunitate pentru suflet să se întoarcă acasă.
Trebuie ca cei care au săvârșit asemenea lucruri să se pocăiască adevărat și să aducă roadele pocăinței. Cuvintele care rezonează în sufletul vinovatului sunt aspre: „Pe copiii omorâți nu îi mai înviezi, chiar dacă vei crește zece orfani.” Nu există o recompensă ușoară, o muncă care să șteargă dintr-odată rana. Pocăința este o cale grea, dar singura care vindecă.
Gravitatea lepădării de prunci în învățătura ortodoxă
Avortul nu este, în viziunea Bisericii Ortodoxe, o problemă medicală sau o alegere personală banală. Este lepădarea de prunci, respingerea unui dar sfânt și sfios care viață vie în pântecul mamei. Este o formă de ucidere, indiferent cât de timpurie în sarcină se întâmplă faptul. Duhovnicii Bisericii privesc cu ochiul cunoștinței că omul care face asta cade în păcat grav, dar nu în păcat fără leac.
Este de o tristeță adevărată că în zilele noastre unii deschid porțile Bisericii fiicelor care vor să se lepede de prunci, doar ca apoi să li se facă rugăciunea de dezlegare și să se întoarcă în lume cu constiință ușor grăbită, gata să repete același păcat. Este o cale care nu vindecă, ci doar amâmă pedeapsa sufletului.
Chemarea către prevenție și responsabilitate părintească
Părinții, învățătorii și cei care au autoritate spirituală trebuie să-și întrebuințeze toată puterea sufletului și minții, toată elocvența și toată veridicitatea pentru a preveni această faptă. Nu prin condamnare, ci prin educație: trebuie să crești copii și nepoți în duhul cinstirii vieții, în înțelegerea că fiecare viață este o comoară. Câți agricultori, muncitori, oșteni curajoși, oameni de știință și artisti nu am putea salva dacă am lupta cu adevărat împotriva acestei rele?
Calea vindecării prin Sfânta Taină a Spovedaniei
Pentru cei care au căzut în acest păcat, calea vindecării trece obligatoriu prin Sfânta Taină a Spovedaniei. Duhovnicul, apărat cu iertare și mila Hristosului, nu vine să condamne, ci să ouțe sufletul și să-l readucă în sânul Bisericii. După spovedanie, urmează canonul – o cale de reabilitare sufletească stabilită de duhovnic.
Rugăciunea pentru pruncii nenăscuți, plângerea lor înaintea Domnului și milostenia pentru vieți noi care vor veni sunt mărturii ale unei pocăințe adevărate. Revenirea la Sfânta Împartășanie, participarea regulată la Sfânta Liturghie și viața după evanghelion sunt fructele pocăinței.
Nădejde pentru cele care poartă povara acestui păcat
Dacă ești o femeie care a trecut prin avort, dacă porți în suflet rana acestei decizii, știi că Biserica nu te abandoneaza. Iertarea Hristosului este mai mare decât orice păcat al omului. Vino în fața duhovnicului tău cu inimă sinceră, spune-i adevărul, fă-te marturie a propriei tale dureri. Pocăința te va vindeca.
Dacă ești în fața unei sarcini nedorite, dacă simți presiunea lumii care-ți șoapte că aceasta este „soluția”, adu-ți aminte: nici o problemă materială nu justifică omorârea unui om mic. Vino la Biserică, cere ajutorul duhovnicului tău, roagă-te Maicii Domnului. Există cale, există ajutor, există viață.
Surse
Protoiereul Dimitrie Smirnov, Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 21. Învățătura Bisericii Ortodoxe Române privind valorile familiei și vieții, conform tradiției patristice și canoanelor bisericești.