ALIENAȚI ÎN PLATITUDINI, PEISAJ COTIDIAN
Observ adesea cum în juru mi
Banalul capătă sclipiri de diamant
În ochii care nu mai știu să vadă
Decît pios stupidele victorii.
Din realități tocmite din nimicuri
Frivol, omologate peste noapte
Iau naștere succese infantile
Sfîrșind procustian în platitudini.
Și vidul demagogic se lățește
Proliferînd acum în capete pătrate
Veleități de bîlci, caduce, prăfuite
În clarități obscur elaborate.
Pastișelor prea ieftin declamate
Pripit, izbînzi celeste, fără seamăn
În sinecuri facil eșalonate
Eu nu m alătur astăzi, din principiu.
Căci nu mă las sedus de aparențe
Și de izbînzi croite din poncife
A căror rădăcină e pieirea
Și soarta lor în veci pecetluită.
Refuz, dar, lesnicioasele himere
Prea doldora de de nulități adînc futile
În care hibernînd luciditatea
Se lăfăie oniric amputată. (26 03 2024)
de Hrisostom monahul