Durerea ascunsă timp de trei ani
Mărturie venită de la o tânără pe care o vom numi Dina arată cum avortul obligat lasă urme profunde în sufletul unei femei tinere. La vârsta de 19 ani, Dina a fost silită de tatăl ei să-și întrerupă sarcina. Copilul pe care-l purta nu va veni niciodată pe lume, iar această pierdere a fost ascunsă mulți ani în adâncurile inimii ei.
Dina povestea că când tatăl ei a aflat de sarcină, „a înnebunit de furie”. În loc să-i ofere susținere și sfat înțelept, părinții au hotărât pentru ea. Ea s-a gândit la copilul cu care este însărcinată și „plângeam tot timpul în drum spre spital… Îi tot spuneam că nu vreau să fac asta… Vă rog, nu! Nu mă obligați să fac asta, nu!” Dar vocea unei adolescente nu a fost ascultată. În loc de grijă parentală și cuvânt liber, a întâmpinat refuz și constrângere.
După três ani de tăcere forțată, când Dina a ajuns la un consilier pentru criza post-avort, adevărul s-a dezvăluit ca un uragan de durere. Lacrimile și plânsul au venit, iar amintirile au năvălit peste ea. Dina a descoperit că nu i s-a permis nici măcar să-și exprime durerea în fața celor care ar fi trebuit s-o susțină.
Consecințele devastatoare în suflet și familie
Avortul obligat a lăsat Dina într-o stare de paralizare emoțională. Ea era supărată pe tatăl care a obligat-o, pe prietenul pe care l-a avut atunci, dar mai ales pe sine. Vina o copleșise. Stima de sine a scăzut la pământ, iar depresia a devenit veșnică companie. Fiecare copil pe care-l vedea pe stradă, fiecare reclame la scutece, chiar lucruri pentru copii o făceau să-i dea lacrimile.
Părinții și-au justificat decizia prin grija de a o „salva” de o viață grea. Dar în loc să-o salveze, au împiedicat-o să crească, să devină mamă, să-și cunosc propria forță. „Ființa sa interioară, feminitatea, a fost, de asemenea, avortată”, după cum observa consilierul. Dina a rămas blocată între copilărie și maturitate, nevoia de aprobare parentală și dorința de independență.
Mama lui Dina, când a venit la consiliere, a ascultat-o, dar nu a auzit-o cu adevărat. Fiecare „cred că ți-e greu, DAR…” a adăugat o nouă rană. Părinții nu acceptau nici sarcina, nici acum suferința generată de avort. Dina se simțea renegată chiar și în durerea ei.
Învățătura Bisericii despre avortul – „lepădare de prunci”
Biserica Ortodoxă recunoaște cu claritate că avortul este o rănituri profundă a trupului și sufletului. Canoanele Bisericii numesc avortul ca formă de „lepădare de prunci” – pruncucidere – și este considerat un păcat grav. Psalmul 139 reamintește credincioșilor că omul este cunoscut și iubit de Dumnezeu chiar din „pântece mamei”.
Cu toate acestea, Rânduiala Sfântă nu condamnă fără iertare. Biserica oferă drumul spre vindecare prin Sfânta Taină a Spovedaniei, unde femeia poate mărturisi durerea și păcatul, și prin Sfânta Împărtășanie. Aceasta este o chemarea la pocăință, nu la disperare.
Părinți: responsabilitate și nevoie de cuvânt
Tatăl Dinei, domnul Davis, a sunat consilierul cu zile înaintea unei întâlniri și a zis că are probleme cu stomacul de luni de zile. Totuși, insista: „Pentru mine aceasta nu este o chestiune de morală… Dina trebuia să facă acest avort! Și acum cred că am decis corect.” Această apărare a deciziei arăta o negare a suferinței fiicei sale și refuzul de a-și asuma responsabilitatea.
Părinții au crezut că fac bine, dar in loc de acceptare a vieții și a fiicei lor în circumstanțele date, au ales calea separării familiei de sperință și viaț. Această negare a acelei responsabilități a aprofundat rănile în loc să le vindece.
Calea către vindecare: Spovedania și nădejde
Pentru femei precum Dina – și pentru milioane de femei în lume care au suferit avortul, voluntar sau sub constrângere – existiști drumul luminosului repent. Sfânta Taină a Spovedaniei este locul unde durerea poate fi mărturisită fără judecată. Duhovnicul, cu inima plină de milă, ajută sufletul rănit să-și găsească păcea în harul divinei iertări.
Rugăciunea pentru pruncii nenăscuți, canonul de pocăință, Sfânta Liturghie și faptele milei sunt mijloacele prin care sufletul femelei poate fi vindecat. Dina a început să meargă la grup de sprijin și terapie, și prima cale a fost ieșirea din tăcere. Sunt numeroase comunități ortodoxe care oferă ajutor spiritual femeilor care au suferit avortul – grupuri de susținere, sfetnic duhovnic și locuri unde durerea este recunoscută ca durere adevărată.
Un îndemn către femeile care se confruntă cu sarcina
Pentru tinerele care se confruntă acum cu presiunea avortului: viața din pântecele mamei este deja viață. Nu lăsați presiunea părinților, a unui partener sau a propriei frici să vă determine să-l ucideti. Există ajutor: oameni care vor iubi copilul, asisență socială, oameni care vor susține maternitatea.
Pentru cele care au făcut avort, cu sau fără vinovăție proprie: Biserica vă așteaptă la Sfânta Taină a Spovedaniei. Nu sunt prea târziu. Dumnezeu iartă. Inima unei mame, chiar și a celei care și-a pierdut copilul prin avort, nu este niciodată complet distrusă. Vindecarea vine prin cuvânt, prin comunitate, prin credință și prin nădejdea că sufletul copilului este în mâna lui Dumnezeu.
Surse
Mărturie redată după relatarea publicată pe stiripentruviata.ro. Învățăturile canonice și teologia avortului conform Basilica.ro și Ziarul Lumina.