Povestea Ionelei – o mărturie vie
Există povești care trezesc sufletul și ne aduc în fața realității nespuse a alegerilor noastre. Una dintre ele este povestea unei femei pe care o vom numi Ionela, originară din județul Mureș, care lucrează în Germania. Aceasta mărturisește o experiență devastatoare care a schimbat definitiv traiectoria vieții sale.
Ionela a trecut prin încercări grele de timpuriu. După zece ani de la despărțirea de un soț abuziv – o căsnicie de patru ani în care era „bătută și chinuită ca pe-un animal” – ea a decis să lupte pentru a salva viața fiicei sale. Era însărcinată în luna a doua când soțul a constrâns-o să facă avort; ea a refuzat și a ales să se despartă. Cu ajutorul mamei, a crescut-o cu multă jertfă, trăind cu lipsa și nedumerire.
Pentru a oferi fetiței sale „strictul necesar”, Ionela a apucat „calea străinătății”. Aici, în februarie 2015, „s-a îndrăgostit de un bărbat căsătorit”. Acesta a pretins că nu are „nici o tangență cu soția lui”, iar în decembrie a constatat că este gravidă din nou. Când i-a spus, bărbatul a cerut-o categorical: avort, altfel o părăsește.
Disperată, în ianuarie 2016, Ionela a sunat pe prietena ei rugând-o să-i dea contactul medicului ginecolog. Spunea că „iubește” acel bărbat și că nu vrea „să rămână singură”. Prietena a încercat să o conving să renunțe la „ideea de crimă – pentru că, atunci când faci avort, iei viața cuiva fără apărare” – dar Ionela nu a ascultat.
Căutarea fără sfârşit – semne ignorate
Pentru a obține aprobarea pentru avort, Ionela a „încercat și-n alte părți”, inclusiv la spitalul Helios Klinikum Krefeld unde prietena ei tocmai născuse. Unele spitale au refuzat-o pentru documente incomplete, altele din lipsa de locuri libere. Când a găsit în sfârșit un medic dispus să-i facă procedura, la 50 de kilometri distanță, au apărut piedici după piedici: „ori nu-i dădeau voie de la muncă, ori pierdea trenul, ori n-avea bani”.
Prietena ei simțea că „erau semne destul de clare, că nu trebuie făcut acel lucru”, dar Ionela insista. Prietena a refuzat să se angajeze în „așa ceva”, mai ales că urmează să nască și ea. Pe 26 ianuarie 2016, „a sunat plângând. Avortase.” A folosit banii pe care îi împrumutase de la prietena ei pentru a lua această decizie.
O oră care a schimbat totul – tragedia dublă
Prietena ei „se bucura de fetița ei din brațe”, iar Ionela „plângea amar pentru că devenise mama unui copil mort”. Nu era loc pentru consolare.
O oră mai târziu a venit șocul devastator: un telefon din țară. „Fetița ei, de 9 ani, fusese lovită de o mașină pe când se plimba cu bicicleta și murise pe loc.” În același zi, în interval de o oră, Ionela pierduse doi copii: unul prin decizia ei, celălalt prin accident. Doi copii. O mamă distrusă.
Prietena ei se întrebă: „Poate dacă nu făcea avort nici prima ei fetiță nu murea în acel accident.” Fie că răspunsul acestei întrebări aparține doar Domnului, rămâne o realitate: aceea că două viață au fost pierdute într-o singură zi.
Învățătura Bisericii – avortul, păcatul și iertarea
Biserica Ortodoxă numește avortul „lepădare de prunci” – un păcat foarte grav împotriva legii divine a vieții. Dumnezeu spune în Psalmi: „Tu ai făcut toate trupurile în pântecul mamei” (Psalm 138). Viața umană începe din momentul conceperii și este sfântă.
Însă, și aceasta este esențial de cunoscut, Biserica nu îi respinge pe cei care au comis acest păcat. Sfânta Taină a Spovedaniei este calea deschisă tuturor celor care regretă. Duhovnicul ortodox nu condamnă, ci ajută sufletul să se vindece prin pocăință sinceră.
Consecințele și calea spre vindecare
Avortul nu aduce doar pierderea unui copil – aduce și consecințe devastatoare sufletești: vinovăție, gol imens, autoincriminare. Trupul mamei poate suferi complicații fizice, iar sufletul se întinde în durere nesfârşită. Relațiile se fragmentează – în cazul Ionelei, „nici bărbatul acela nu o mai vrea. Nici nu cred că a vrut vreodată ceva serios de la ea”.
Pentru femeile care trec printr-o asemenea suferință, Biserica oferă vindecarea prin:
Sfânta Taină a Spovedaniei – spoveduirea cu sinceritate și durere față de păcat, în fața unui duhovnic.
Canonul – metania și rugăciunile prescrise pentru pocăință și purificare sufletească.
Sfânta Împărtășanie – sfinirea și reîncorporarea în viața Bisericii.
Rugăciunea pentru pruncii nenăscuți – sufletul mamei se ușurează când se roagă pentru copilul pe care l-a pierdut, apoi pentru al lui odihnă veșnică.
Milostenia și viața harului – faptele bune și compasiunea redau sensul vieții.
Îndemn și nădejde
Prietena lui Ionela concluzionează: „Nu cred că există femeie care să fi avortat și să-i pară bine.” Și mai adaugă o avertizare: „Chiar și câteva «celule» grămadă în uter, care n-au depășit 8 săptămâni, sunt tot un copil. Cu drept la viață.”
Dacă ești o femeie în situație de sarcină nemultă, știi că există ieșire prin viață, nu prin moarte. Sunt instituții care ajută mamele singure, sunt oameni care nu vor judeca, ci vor sprijini. Biserica este aici.
Dacă ai comis avortul și suferi în tăcere, vino la spovedanie. Duhovnicul tău va citi rugăciunile de iertare. Dumnezeu iartă mai ușor decât credem. Viața după avort nu trebuie să fie o viață de condamnare veșnică – poate fi o viață de purgare și reîntors la Dumnezeu.
Doi copii pierduți în aceeași zi nu pot fi readuși. Dar Ionela poate găsi pace dacă merge la Sfânta Taină a Spovedaniei și apoi la Sfânta Împărtășanie. Și poate, din această suferință nespus de mare, să devină o mărturie vie pentru alte femei care se gândesc la avort.
Surse
Mărturie publicată de stiripentruviata.ro. Învățăturile Bisericii Ortodoxe referitoare la păcatul avortului, pocăință și Sfintele Taine sunt extrase din învățăturile canonice disponibile pe Basilica.ro, Ziarul Lumina.ro și din Tradițiunea Bisericii Ortodoxe Române.