Între toți sfinții pe care Biserica îi cinstește, Sfântul Ioan Botezătorul are un loc cu totul aparte. El este cel din urmă prooroc al Legii Vechi și cel dintâi vestitor al Legii celei Noi, „glasul celui ce strigă în pustie”, cel care a pregătit calea Domnului. Însuși Mântuitorul a dat despre el mărturia cea mai înaltă: „Nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11, 11).
Vestirea nașterii și nașterea minunată
Sfântul Evanghelist Luca ne istorisește începutul vieții Înaintemergătorului. În zilele lui Irod, regele Iudeii, trăia un preot cu numele Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia, și femeia lui, Elisabeta, din fiicele lui Aaron. Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în poruncile Domnului, dar nu aveau copil, pentru că Elisabeta era stearpă, iar amândoi erau înaintați în zile.
Slujind Zaharia în templu, la rândul cetei sale, i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii, și i-a vestit că rugăciunea i-a fost ascultată: femeia sa va naște un fiu, căruia îi va pune numele Ioan. Îngerul a arătat că acest prunc va fi mare înaintea Domnului, că nu va bea vin și sicheră și că se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale, întorcând pe mulți dintre fiii lui Israel la Domnul și mergând înaintea Lui „cu duhul și puterea lui Ilie”. Pentru că Zaharia s-a îndoit, cerând semn, a rămas mut până în ziua împlinirii celor vestite.
Elisabeta a zămislit, iar în luna a șasea a primit-o în casa sa pe Fecioara Maria, care purta în pântece pe Fiul lui Dumnezeu. La glasul închinării Maicii Domnului, pruncul a săltat în pântecele Elisabetei, iar aceasta, umplându-se de Duhul Sfânt, a rostit cuvintele: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău”. La împlinirea sorocului, Elisabeta a născut, iar la tăierea împrejur, când rudele voiau să-i pună numele tatălui său, Zaharia a scris pe o tăbliță: „Ioan este numele lui”. Îndată i s-a dezlegat limba și a binecuvântat pe Dumnezeu, proorocind despre fiul său: „Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, ca să gătești căile Lui”.
Copilăria și viețuirea în pustie
Evanghelia spune scurt, dar cuprinzător: „Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel” (Luca 1, 80). Din tinerețe, Ioan a ales asprimea pustiei Iudeii, viețuind în post și rugăciune. Avea îmbrăcăminte din păr de cămilă și cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana lui erau lăcustele și mierea sălbatică. Această viață de nevoință l-a făcut, în conștiința Bisericii, icoană a monahilor și a tuturor celor ce se leapădă de plăcerile lumii pentru dragostea lui Dumnezeu.
Propovăduirea pocăinței și botezul la Iordan
La vremea rânduită, cuvântul lui Dumnezeu a venit către Ioan, iar el a ieșit în ținutul din jurul Iordanului, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. Chemarea lui era limpede și tăioasă: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor”. Mulțimile veneau la el, își mărturiseau păcatele și erau botezate în Iordan — un botez cu apă, care nu dădea harul, ci pregătea inimile. Celor ce-l întrebau ce să facă, le cerea fapte concrete: cine are două haine să dea celui ce nu are, vameșii să nu ceară mai mult decât le este rânduit, ostașii să nu asuprească pe nimeni. Iar despre sine mărturisea cu smerenie că nu este vrednic nici să dezlege cureaua încălțămintei Celui ce vine după el și care va boteza cu Duh Sfânt și cu foc.
Botezul Domnului în Iordan
Atunci a venit Iisus din Galileea la Iordan, ca să Se boteze de la Ioan. Botezătorul se împotrivea, zicând: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine”, dar a primit cuvântul Domnului: „Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea”. Botezându-Se Iisus, s-au deschis cerurile, Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de porumbel, iar glasul Tatălui a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit”. Astfel, Ioan a devenit martor al arătării Sfintei Treimi, iar mai apoi L-a arătat ucenicilor săi cu cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Despre raportul dintre el și Hristos a spus cuvântul de aur al smereniei: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez”.
Mustrarea lui Irod, temnița și mucenicia
Ioan nu s-a temut de fața celor puternici. L-a mustrat pe Irod Antipa pentru că o luase pe Irodiada, femeia fratelui său, zicându-i: „Nu-ți este îngăduit să o ai pe femeia fratelui tău”. Pentru acest cuvânt a fost aruncat în temniță. Irodiada îl ura și căuta să-l ucidă, însă Irod se temea de el, știindu-l bărbat drept și sfânt, și îl asculta cu plăcere.
Prilejul l-a aflat Irodiada la ospățul de ziua nașterii lui Irod. Fiica ei a jucat înaintea mesenilor și atât de mult i-a plăcut lui Irod, încât i-a făgăduit cu jurământ orice va cere. Îndemnată de mama sa, fata a cerut capul lui Ioan Botezătorul pe tipsie. Întristat, dar legat de jurământ și de cei ce ședeau la masă, regele a poruncit, iar Ioan a fost tăiat în temniță. Ucenicii lui au venit, i-au luat trupul și l-au îngropat, iar apoi s-au dus și au vestit lui Iisus.
Cinstirea în Biserică și sărbătorile din calendar
Biserica îl numește pe Sfântul Ioan „Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului”, iar în icoana Deisis el stă alături de Maica Domnului, rugându-se pentru lume înaintea lui Hristos. După Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, el este cel mai cinstit dintre sfinți; fiecare zi de marți din săptămână îi este închinată în slujbele Bisericii.
Calendarul ortodox îi rânduiește mai multe praznice: Soborul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie, a doua zi după Botezul Domnului), Nașterea sa (24 iunie) și Tăierea capului său (29 august). Praznicul din 29 august este zi de post aspru, chiar dacă ar cădea în zi de dezlegare, în semn de întristare pentru moartea nedreaptă a Proorocului și de osândire a beției, a desfrâului și a jurămintelor nechibzuite care au dus la ea.
Viața Înaintemergătorului rămâne pentru noi o chemare limpede: la pocăință adevărată, la curăție, la curajul de a spune adevărul și la smerenia care Îl pune pe Hristos mai presus de sine.
Surse
Basilica.ro — Agenția de știri a Patriarhiei Române; Ziarul Lumina (ziarullumina.ro) — cotidianul Patriarhiei Române.