Tinerețea și dorința de libertate fără responsabilitate
Am început viața de femeie din dorința de a cunoaște „totul”. Cărți lecturate și rezultate școlare nu mi se par suficiente; voiam să știu și mai mult, să experimente- nțez. Dar această dorință nematură de cunoaștere s-a oglindit într-o lipsă gravă de discernământ: „la nici 20 de ani să nu deosebești bine între voie și nevoie, între nevoie și poftă, între politic corect și bine rânduit în fața Lui Dumnezeu”. Într-o familie iubitoare, dar care nu vorbea deschis despre responsabilitate sexuală și păstrarea virtuții, am plecat în lume crezând că mă pot ascunde de consecințe.
Iar consecințele au venit. Ieșind de la consultație, m-au pus două întrebări goale în minte: „Cum rezolv treaba asta?” și „Unde?” Niciodată nu m-am gândit: „Ce să fac?” – pentru că răspunsul mă speria prea mult.
Gestul ucigaș și golul care rămâne
M-am dus „ca o epavă plutitoare” la executarea lucrărilor de „înlăturare a factorului de stres”. Era o viață care pâlpâia în mine – o mică lumină – și am ales s-o stingeresă. Am apelat la „Delete și Reset”, ca și cum viața ar fi fost doar o eroare de calcul. Dar programele informatice se pot rescrie ușor; sufletul uman, nu.
Am plecat târând membrele apăsate de „golul și hăul ce-l purtam fără a ști să-i dau precis un nume”. Acel gol nu a dispărut niciodată cu adevărat. Lepădarea de prunci, cum o numește Biserica – pruncuciderea – nu este o procedură medicală; este o tăietură în inima mamei care rămâne deschisă ani de zile.
Grația divină și iar oportunitățile risipite
După opt ani de pustiu interior, am simțit că vreau să fiu mamă. Dumnezeu S-a îndurat și mi-a dat copilul așteptat. Apoi încă unul. Avea să urmeze o viață desfășurată în grabă – alăptat, grădiniță, lecții, examene – cu o singură lipsă: copilul pe care l-am refuzat. „Port în minte gândul că aș fi putut avea acum încă un copil. Mare. I-am luat dreptul la viață fără ezitare.”
Am observat cum alte mame purtau durerea pierderii copiilor prin moarte naturală, veniți acasă cu „o cutie de pantofi plină cu râuri secate de lacrimi”, iar alte familii crăpau din vrajă cu cinci, șase, opt copii. Doar eu aveam golul unui copil pe care nu l-am vrut să trăiesc.
Vinovăția și calea către înțelegere
Dumnezeu nu mă abandonează. Anii au adus înțelegere și după patruzeci de ani am reușit, prin rugăciuni și mijlocirea Sfinților, să am încă un copil. Dar pregonul interior al mamei incomplete rămâne. „Câte minuni voi fi ratat numai pentru că ne-a fost mai comod așa, ne-a fost frică, am fost prea leneși, n-am înțeles care ne e sensul?”
Biserica învață că avortul este o lepădare gravă, o pagubă spirituală și trupească, dar nu fără iertare. Pecatul acesta, precum orice păcat, poate fi curățit prin Sfânta Taină a Spovedaniei, prin pocăință sinceră și canon. Mama care a face acest lucru trebuie să știe că Dumnezeu este mai plin de milă decât suntem noi de vinovăție.
Consecințele și viața nouă prin Taini
Consecințele avortului sunt devastatoare: pentru suflet (depresie, vinovăție persistentă, pierderea sensului vieții), pentru trup (răni posibile, dureri cronice, dureri în sarcini viitoare) și pentru relații (cu soțul, cu copiii, cu Dumnezeu). Dar harul Sfintelor Taine este neobosit. Prin Sfânta Taină a Spovedaniei, prin canonul prescris de duhovnic, prin rugăciuni pentru micii nenăscuți și prin Sfânta Împărtășanie se deschide din nou ușa cerului.
Milostenia și munca în slujba celor care suferă devin o jertfă de recompensare. Viața se rânduiește iarăși. Nădejdea se renaște.
Un apel pentru femeile în cumpănă acum
Dacă ești acum în situația în care ai aflat că ai conceput și te gândești la avort, ascultă: între „E prea devreme” și „E prea târziu” e atât de puțin spațiu, iar răul e foarte ușor de ales. Dar „dacă vei fi știind să îți cultivi atenția trează și să mergi călăuzit pe drumul drept, e foarte posibil ca ceea ce ai plantat și bine ai îngrijit să crească frumos și sănătos”.
Viața pe care ți-o-a dat Dumnezeu îți zice: „Roagă-te și spune DA!” Nu abandona. Mergi la duhovnic. Vorbește cu soțul. Caută ajutor material dacă ai nevoie. Dar nu apăsa butonul Delete pentru o creație divină.
Și dacă ai făcut deja acest pas cumplit, vino acasă. Vino la Sfânta Taină a Spovedaniei. Vino la Sfânta Liturghie. Dumnezeu te așteaptă cu mâini deschise, ca pe fiul risipitor.
Surse
Mărturie publicată pe stiripentruviata.ro. Învățătura Bisericii Ortodoxe asupra avortului și pocăinței: Basilica.ro și Ziarul Lumina.